Rămân în casa celor fără nume
Nu mai ajung până la Ține, Tată
M-am străduit cât am putut dar...iată
Deși credeam că sunt nevinovată
Tot m-am pierdut și-s rătăcită-n lume

Atâta suferință n-o pot duce.
Îți spun din nou să știi de nu știi încă
N-am fost în stare să zidesc pe stâncă
Mă bate ploaia, noaptea e adâncă
Și stau în drum cu viața la răscruce

Eu nu-nțeleg unde-am greșit, dar, poate
De la-nceput nici n-am pornit-o bine
Credeam că sunt și..nu sunt lângă Ține
Să mă ridice nu mai este cine
Și nu mai vreau decât să uit de toate

Te-am adorat cu-ntreagă mea ființă
Și-n dragoste nu mi-am simțit amarul
Dar văd acum ce plin mi-a fost paharul
Că niciodată n-am trecut hotarul
Și iarăși văd că n-a fost cu putință

Deci ce-mi rămâne, Doamne, ce pot face?
Ce rugăciuni să-Ți mai aduc-nainte?
Eu Te-am iubit cu-o dragoste fierbinte
Și-am încercat mereu să fiu cuminte
Dar n-am ce să mai spun când cerul tace

Sunt tot ce-am fost, nimic nu-i nou sub soare
Și tot așa Te dibuiesc orbește-
Mai zvârle marea din adânc un pește
Mă uit și-aștept dar nimeni nu-mi vorbește
Și-mi pare rău și tare mă mai doare...