O întrebare

De ce nu vii azi, la pocăinţă
O! Suflet zdrobit şi păcătos?
De ce priveşti mereu în jos
Şi nu te uiţi sus, în credinţă
La Domnul să-ţi dea biruinţă?

De ce n-auzi, mesajul dulce
Ce te-ndeamnă-acum să bei
Din apa vieţii, urmând să ei,
Şi să porţi zilnic, a ta cruce
Ca Domnul viaţa-ţi conduce?

Poate că-ţi este marea şansă
Cea care Domnul ţi-o oferă,
Viaţa-nnoită, chiar prosperă,
Din a iubirii lume, total falsă
Ce-ţi poate fi, o amară farsă.

Poate că-i timpul cel mai bun
Din somn acum să te trezeşti,
Şi-o altă soartă sa-ţi croieşti,
Când roade coapte se adun
Şi în hambare-n Duh se pun!

Nu lăsa azi, chemarea sfântă
Să-ţi treacă pe neobservate,
Ducând mesajul mai departe
Fără a-ţi mişca, inima frântă,
Scoală-te, şi-n sus te-avântă!

Acum se strânge, în secerare
Sămânţa ce s-a pus plângând,
Cari printre lacrimi semănând...
S-a copt gata pentru grânare
Şi ea va fi srânsă-n hambare.

Flavius Laurian Duverna
24 martie 2009