Prin încercări

Dacă necazuri ne încearcă
Pe calea ce duce spre cer,
Pe-acest pământ efemer -
Şi-n inimă şi-n minte parcă
Toate-s ascunse, în mister...

De vrem pe loc, dezlegare
A celor ce nu ne-aparţine
Din planurile sfinte, divine,
Domnu-n grija-I, iubitoare
Vegheză scumpa-I şlefuire!

Dacă ne vin şi descurajări
În zilele de grea-ncercare,
Şi de-s eforturi jertfitoare
Deşi-ntreprindem sforţări
Şi-am vrea cu dor alinare,

O! Momentele sunt dificile
Şi stau în balanţa gândirii,
Sunt enigme-n lupta firii...
Până vor trece, multe zile
Prin rezolvări ale-mplinirii!

Dacă ne par că zăbovesc
Şi timpul se scurge-nainte
Lăsând o lacrimă fierbinte,
Când ele scopul împlinesc
Se cere ca să luăm aminte,

Şi-n dragoste şi în răbdare
Orice-ncercări să depăşim,
Nădejde-n suflet să nutrim
Că Domnul poate o lucrare
Va face-n noi, şi nu o ştim!

Şi dacă-n veşnica mişcare
A vieţii noastre pe pământ,
În drumul, spre cerul sfânt
Se va simţi o transformare,
Atunci ea va fi prin Cuvânt.

Căci El ne supune cercării
Să vadă ce-i clădit în noi
Pentru timpul cel de-apoi,
Când valurile strâmtorării
Azvârle-vor cu mult noroi.

Şi de ne umple-n aruncare
Hainele albe, prin stropire,
Dorind scumpa neprihănire
La Domnu-avem asigurare,
Ne-om consola în regăsire.

Căci o! Niciodată nu vor fi
Cercările şi mari şi crunte,
Spre-a nu spera, a-le birui,
În lupta atroce, de-a trăi
De ar părea şi tari şi multe!

Flavius Laurian Duverna
25 martie 2009