Urmând un gând ce se întoarce
prin anii obosiţi de zbor-
te vezi pe firul care toarce
din amintiri ce te-nconjor.
Şi vezi cum vântul se strecoară
prin gratii ruginite rău,
apoi celula înconjoară
şi... iarăşi fuge-n drumul său.
Şi norii se izbesc într-una,
iar ziua-i tot mai scurtă-acum,
tot mai devreme vezi cum luna
prin constelaţii-şi face drum.
Iar în celula umezită
stă un bătrân cu păr cărunt,
pe-un sul, cu mâna obosită
inşiră scrisul său mărunt.
Iar faţa-n riduri tot brăzdată
redă ale sufletului căi
şi cu privirea-ngândurată
mai scrie pentru Timotei.
Şi siguranţa-ntr-una-i cerne
prin anii care i-au trecut.
Iar pe hârtie-ncet aşterne:
-Eu alergarea mi-am sfârşit!
Şi am luptat cu valul mare
ce viaţa mi-a ameninţat,
mi-am isprăvit orice-alergare,
pentru credinţă am luptat.
Şi-apoi, cu mâna tremurândă
adăugă cu-n dor nespus:
-M-aşteaptă-acum cununa sfântă
ce mi-o va da al meu Isus!
Îşi îndemnă şi altă dată
învăţăcelu-n a lupta
pentru credinţa-adevărată,
cununa, ce-o va câştiga.
* * *
Să lupţi, să lupţi pentru credinţă...
(ajunge azi şi pân-la noi),
să lupţi când eşti şi-n neputinţă,
până în ziua de apoi.
Apucă strâns şi ţine tare
viaţa care te-a chemat,
căci răsplătirea aceea mare
te-aşteaptă-n cerul minunat.
Dar, Pavele, stai, chibzuieşte,
cum să mă lupt când nu-i război?!
Când pacea ţările-nfrăţeşte,
când crezi ce vrei, fără nevoi!!
Când omul are libertatea
şi când alege tot ce vrea,
tu-mi spui să lupt?! Dar vezi dreptatea
este oricum de partea mea.
... Şi din celula cu renume
răzbate glasu-mbătrânit:
-Căci Dima-n dragoste de lume
s-a dus, de-acum, m-a părăsit.
Nu a luptat pentru credinţă
şi primul val l-a doborât.
Voi, tineri, staţi în stăruinţă
pentru chemarea ce-aţi primit!
Când valuri vin mai des, mai grele,
când lumea-ţi dă ce-i mai frumos,
când te inundă ganduri rele-
atunci să lupţi pentru Hristos!
Căci biruinţa ne-a fost dată
pe-un lemn de sânge înroşit,
ciocanu-anunţă încă-odată
că biruinţă ai primit.
Şi sângele ce Se prelinge
pe lemnul crucii cel uscat
îţi dă puteri, şi te convinge
că biruinţa-ai căpătat.
Şi lupta să ne crească-ntr-una,
tot mai aproape de Hristos,
să căpătăm apoi cununa
pentru-o trăire cu folos.
Şi-apoi, lucraţi, de pocăinţă,
ca Pavel să avem de spus:
-EU AM LUPTAT PENTRU CREDINŢĂ
ŞI MĂ AŞTEAPTĂ-N CER, ISUS!!!
Amin.
26.03.2009
Incurajator,Fi-ti binecuvantata.
FRUMOASE POEZII.DOMNUL SA VA BINECUVINTEZE SA MAI PUTETI SCRIE.