Cu ochii dimineţii privesc
toată această tapiţerie de muguri -
muguri sălbatici
muguri focoşi
muguri plouaţi de lumină
muguri cântând învierea, sfioşi,
muguri cu inima plină.
muguri balistici
muguri păpuşi
muguri cu feţe de îngeri
muguri de tei, liliac şi scoruş
muguri ne-nvinşi de înfrângeri.
muguri suind molecula de dor
mai sus decât joaca zăpezii
muguri peţind un recurs la izvor
din care s-adapă aezii.
un strop de primăvară mi-a căzut în
moalele capului transformându-l în mugur.
aş putea fi intersecţia roiului de albine cu mierea,
aş putea creşte prin crăpătura parfumului până la fruct,
aş putea complica numărătoarea livezilor
în mişcare.
aleg totuși să privesc tapiţeria
de muguri cu ochii dimineţii
învăţând de la soare…
Foarte frumoasa asemanarea mugurilor cu oamenii si a soarelui cu Dumnezeu...
Mult spor in lucrare in continuare!
Mă bucur pentru alegerea finală.Şi sper ca acea liră de adevărat aed să fie auzită mai des.Salutări din Barcelona!
lirei mele ii lipsesc doua coarde, cea a timpului si cea a disponibilitatii,
canta si ea la zile ploioase, cand sunt obligat la meditatii. sunt un om care depind de timp si circumstante.
de ce Barcelona? majoritatea romanilor sunt in Castellon, nu?