AVRAAM

Dionisie Giuchici
vol. 2 - Domnul, nu eu!

La Moria, pe muntele cel mare,
Urcau cei doi spre locul luminos,
Căci Dumnezeu îl pune la-ncercare
Pe Avraam, pe omul credincios.

Pe Isaac să-l ducă să-l jertfească,
Ca ardere de tot pe munte sus,
Iubirea lui pe foc să o topească,
Pe fiul lui cuminte şi supus.

Şi cum urcau spre locul închinării,
Pe Avraam copilul !-a-ntrebat:
"O, tată drag, cum de ai dat uitării,
Şi mielul de jertfit nu l-ai luat?"

Aceste vorbe l-au lovit mai tare
Pe Avraam, în timp ce se urca.
"Ah, mielul, da, copile ai răbdare!
Căci Dumnezeu de grijă va purta!"

Şi pe-un altar din bolovani de piatră,
Aşa cum Avraam obişnuia
S-aducă jertfă Domnului pe vatră,
Şi înaintea Lui smerit să stea.

Şi-n timp ce el şi-a pregătit iubitul,
Pe Isaac pe lemne l-a legat,
Şi ridicând cu mâna lui, cuţitul,
Un glas ceresc să steie l-a strigat.

Căci Domnul, Dumnezeul lui Cel Mare,
Cum el a zis, de grijă le-a purtat.
Un miel frumos, stătea în aşteptare
În marginea pădurii agăţat.

În locul lor, şi-al nostru, dragă frate,
Ca şi Isaac, ascultător, supus,
Pe Golgota, cu lemnul greu în spate,
Urca pe munte Mielul blând, Isus.

Când El pe cruce viaţa şi-o sfârşeşte,
Şi sângele curgea pe lemn şuvoi,
Putea să strige glasul sfânt "Opreşte!"
Dar El şi-a dat viaţa pentru noi.

O, Avraam, tu doar pe jumătate,
Tu doar un miel pe vatră ai jertfit,
Dar pentru-a noastre râuri de păcate,
Cu preţul vieţii Domnul ne-a plătit.

O, fraţilor, nu-i nici-o întristare,
Căci Dumnezeu din morţi L-a înviat.
De-aceea, hai să stăm în aşteptare,
Că vine Cel ce ne-a răscumpărat!

El va purta de grijă, nu te teme,
Şi de ai tăi, oricât de mulţi ar fi.
Dar spune-le să-L strige, să îl cheme,
Să stăruie în fiecare zi.

Credinţa şi iubirea noastră, frate,
De încercare nu suntem scutiţi.
Căci Dumnezeu Cel plin de bunătate
Ne pregăteşte să fim mântuiţi.

Pe-ai Lui aleşi El vrea să-i deslipească,
Să nu ne facem idoli din copii.
Căci Dumnezeu vrea să ne dăruiască
Iubirea Lui de sus din veşnicii.

Şi sunt atâtea umbre şi noroaie,
Ce ne apasă şi pe loc ne ţin,
Şi inima ne-o strică şi ne-o moaie,
Când noi iubim ce-i rău şi ce-i străin.

Să dovedim deplină ascultare,
Ca Avraam, aşa ca şi Isus.
Atunci când suntem puşi la încercare,
Să înălţăm a noastre glasuri sus.

Să ne-ntrebăm: ce fel de satisfacţii
Avem în pieptul nostru de pământ?
Suntem atraşi de-a patimei reacţii?
Sau suntem plini cu Duhul Lui Cel Sfânt?

Isus a zis că cine îşi iubeşte
Chiar propria viaţă, e învins.
Cel credincios de Domnul se lipeşte,
De dragostea ce-i fără de cuprins.

Credinţa lui Avraam e uimitoare,
El l-a iubit nespus pe Isaac,
Dar Dumnezeu e mai presus, mai mare,
El Domnului i-a fost mereu pe plac.

Când Domnul l-a chemat ca să-l jertfească
Pe propriul său copil făgăduit,
El a simţit durerea omenească,
Dar în credinţă nu s-a îndoit.

Iar tu cârteşti când Duhul Sfânt îţi spune
Să te desprinzi de lucruri care pier,
Şi să alergi mai mult la rugăciune,
Şi să priveşti mai mult în sus, spre cer.

Cu Avraam, e cineva în stare
Să se aşeze astăzi pe cântar?
Dar cu Isus? Iubire şi mai mare
Ce pentru noi stă pildă la Calvar.

O, Doamne, fă credinţa noastră vie!
Şi dragostea doar Ţie s-o-nchinăm!
Mai mult ca soţ, mai mult ca şi soţie,
Mai mult ca şi copiii ce-i avem,

Mai mult ca şi podoabe şi palate,
Mai mult ca banii care-i stăpânim,
Să Te iubim mai mult decât pe toate
Şi numai Ţie, Ţie să-Ţi slujim.

Nici dragostea, nici ura, şi nici frica,
Să nu ne poată despărţi de cer,
Să nu ne poată nimeni şi nimica,
Din toate-acestea care trec şi pier.

Ah, dă-neTu, credinţa strămoşească!
Ca lui Avraam, Isaac şi Israel,
Credinţa noastră în Isus să crească,
Să-ţi fim supuşi şi credincioşi ca El!

Veniţi la Moria, veniţi la Golgota!
Veniţi ca să-L vedeţi pe Cel ce s-a jertfit,
În locul tău şi-al meu, Fiul Lui Dumnezeu.
Căci Domnul pentru noi pe cruce a murit.

Isaac e doar simbol, dar Domnul, din Şeol
Cu propria-I viaţă pe noi El ne-a salvat.
Noi suntem fericiţi, noi suntem mântuiţi,
Căci Dumnezeu prin Isus, El ne-a răscumpărat.

Veniţi ca să cântăm, şi să ne bucurăm,
Şi pe Isus Hristos cu toţi să-L aşteptăm,
Căci Domnul va veni, şi nu va zăbovi.
În aţipire noi de-acum să nu mai stăm.

Cântaţi Osana! cântaţi Osana!
Lăudaţi în veci pe Domnul Domnilor!
A Lui să fie toată slava!
De-acum şi până-n vecii vecilor!

Amin