BALAAM

Dionisie Giuchici
vol. 2 - Domnul, nu eu!

Balaam şi-a bătut măgăriţa
Căci pe drum deseori s-a oprit.
"Nu mă bate!" i-a zis întristată,
Măgăriţa cu el a vorbit.

"Te-aş ucide pe loc, dobitoacă!
Pentru ce te abaţi, te fereşti?
De aceea îţi dau de mâncare,
Să mă duci, să mă porţi, să-mi slujeşti!"

"O, Balaame, ascultă, priveşte,
Oare nu ţi-am slujit eu la fel?
Dar un înger mereu mă opreşte,
Uită-te şi vorbeşte cu el."

Şi uimit a rămas ghicitorul,
Dar din drumul lui nu s-a oprit.
Iar din munţi, a zărit jos poporul
Care-n corturi stătea liniştit.

Atunci el şi-a rostit proorocia,
Şi în loc de blestem, le-a lăsat
Rouă sfântă ce udă câmpia,
Căci aşa Dumnezeu l-a-nvăţat.

A rostit minunate cuvinte,
A vorbit despre Domnul Isus.
L-a văzut peste veacuri, 'nainte,
Cel ce vine cu slavă de sus.

Dar un duh l-a învins, lăcomia;
Balaam a căzut în păcat.
Deşi el l-a văzut pe Mesia,
În ispită n-a mai rezistat.

Pentru bani s-a vândut, ca mişelul,
Pe poporul străin l-a-nvăţat
Cum va fi biruit Israelul,
Să-i atragă pe sfinţi în păcat.

Să asculte acum "balamiţii"
Care caută comori pe pământ:
Lăcomia de bani, de avere,
Este goană mereu după vânt.

Măgăriţa şi astăzi vorbeşte,
Nu o bate, opreşte-te, stai!
Mai degrabă tu te pocăieşte,
Şi atunci vei ajunge în Rai.

Amin