BINECUVÂNTAREA LUI IACOV

Dionisie Giuchici
vol. 2 - Domnul, nu eu!

"O iată vânatul ţi l-am pregătit
Tu gustă-l, "băiatul i-a zis;
Şi dacă ţi-l place, dă-mi binecuvântarea
O tată, precum mi-ai promis."

"Mâncarea e bună, dar tu cine eşti?"
"Esau, fiul tău vânător.
De vrei, vin aproape să mă pipăieşti
Şi să fii tată încrezător."

"Sunt hainele tale, e adevărat,
Şi mâinile, dar glasul tău
E glasul lui Iacov, al doilea băiat,
Dar stai, nu pleca fiul meu."

Şi tatăl pe Iacov l-a binecuvântat
În timp ce Esau a lipsit.
Aceasta ne pare puţin cam ciudat,
Dar Domnul aşa a voit.

El este acela ce va moşteni
Pământul cel făgăduit,
Sămânţa aleasă din el va ieşi
Căci Iacov era preaiubit.

Isaac nu ştiuse secretul ascuns;
Atunci lângă el l-a chemat,
Şi mâna pe fruntea lui Iacov şi-a pus
Şi -apoi l-a binecuvântat:

"Cu rouă cerească, cu vii şi măslini
Hambarul să-ţi fie-ndesat.
Să-nvingi în războaie vrăjmaşii străini
Atunci când vei fi atacat.

Domnia să fie pe umărul tău,
-Astfel Isaac a rostit-
În ţara pe care ţi-o dă Dumnezeu
Să fii neîncetat fericit."

Asemenea lui, peste noi a venit
Belşugul iertării cereşti.
Esau-Israel- a căzut împietrit,
Iar tu slava lui o primeşti.

Căci Domnul alege pe-aceia smeriţi,
Pe-acei care cred în Isus.
Dar oamenii mândri şi nepocăiţi
Departe de Domnul s-au dus.

Tu prinde vânatul şi vino cu el
Aşa cum Rebeca i-a spus,
Adu pentru Tatăl din ceruri un miel,
Chiar sufletul tău la Isus.

Grăbeşte-te, vino căci eşti aşteptat.
Căci toţi care azi năvălesc,
Primi-vor ca Iacov, un dar minunat
De sus, de la Tatăl Ceresc.

Amin