BUCURIA ÎNVIERII

Dionisie Giuchici
vol. 2 - Domnul, nu eu!

Bucuria învierii
E pentru cei mântuiţi,
Care-n ziua înălţării
Vor fi foarte fericiţi.

Cei aleşi, la înviere
Deodată s-or trezi,
Căci a Domnului putere
Îi va face iarăşi vii.

Eşti tu oare pregătit
Pentru marea zi de har?
Ca să fii la cer răpit
Şi să zbori spre Porumbar.

Cine sunt acei ce zboară?
Şi Isaia s-a-ntrebat.
Porumbei cu pene albe,
Tot mai sus s-au înălţat.

O mireasă se iveşte
Ca şi zori-n revărsat.
Solomon spre ea priveşte
Când prin Duhul a cântat.

Cine sunt acei ce zboară
Din morminte, către nori?
Înspre Minunata Ţară,
Înspre celelalte zori.

Cei aleşi se duc spre casă,
Căci Isus a glăsuit:
"Vino scumpa Mea aleasă
Căci demult Eu te-am dorit!"

Căci acele cinci fecioare
Care intră în palat,
Cu ulei în rezervoare,
Sunt acei ce-au aşteptat.

Porumbiţa cea aleasă
Dintre mii de porumbei,
E a Lui Isus mireasă
Care intră în odăi.

Haina ei e minunată,
Albă ca un trandafir,
Numa-n aur e brodată,
Numa-n aur de ofir.

Ea va fi în ceruri dusă,
În acele bucurii,
Lângă Mire va fi pusă,
Şi în faţă-L va privi.

Iată vine Ziua Mare
Pentru tot poporul Său,
Când suna-va: Deşteptare!
Trâmbiţa Lui Dumnezeu.

În curând suna-va glasul:
"Suie-te aici pe nor!"
Şi spre minunata slavă
Vom pleca cu toţi în zbor.

Amin