CREDINŢA

Dionisie Giuchici
vol. 2 - Domnul, nu eu!

Uite muştarul, ce boabă mică,
Dar cât de mare el a crescut.
Creşterea noastră-i doar prin credinţă,
Dacă în Domnul ne-am încrezut.

Ce piatră scumpă este credinţa,
Ea mută munţii din locul lor.
În bătălie dă biruinţa.
Cel care crede-i biruitor.

Despică marea, stinge cuptorul,
Învinge leii, cel credincios.
Darul credinţei vindecă boala
Şi-l mântuieşte pe păcătos.

Haideţi să cerem, frate şi soră,
Această boabă cât un muştar.
Căci prin credinţă, în adunare,
Domnul revarsă pace şi har.

Cine se-ndoaie de cele sfinte,
Are nevoie de Duhul Sfânt,
Să-i dăruiască Domnul credinţa
Care opreşte valuri şi vânt.

Noi prin credinţă trecem Iordanul
Şi vom ajunge în locul promis.
Cei îndoielnici pier în pustie
Fără s-ajungă în Paradis.

Ridică-ţi patul, soră şi frate,
Căci prin credinţă eşti vindecat,
Ca şi aceia de altă dată
Care de Domnul au ascultat.

Uite muştarul e lângă tine,
Boaba-i aleasă, darul de sus.
Deschide-ţi gura, mărturiseşte,
Căci mântuirea e prin Isus.

Şi ce frumoasă este credinţa,
Când prin credinţă noi vom trăi,
Chiar de ar arde lumea în flăcări,
Noi prin credinţă vom birui.

Dă-ne Isuse boaba curată,
Cât un grăunte mic de muştar.
Căci lupta-i mare, dar se zăreşte
Al fericirii veşnic hotar.

Amin