DE CE-AM VENIT?!

Dionisie Giuchici
vol. 2 - Domnul, nu eu!

S-a dus un an nefericit,
Şi totuşi cel mai mare parcă,
Când eu cu-ai mei, din Răsărit,
Cu toţi ai casei am pornit,
Ca Noe ocrotiţi în arcă.

Peste Atlantic am zburat
Închişi cu toţi ca-ntr-o balenă,
Şi ne-am uimit, şi ne-am mirat,
De întunericul lăsat
În urma noastră ca o ghenă.

Acesta-i visul multor inşi:
Din Răsărit, înspre Apus.
Pornind de-acas'cu capul sus,
Dar vai, sărmanii s-au distrus.

Înspre Apus, pot să vă spun,
Nu-i drumul bun, nu-i drumul bun!
E drumul înspre Ierihon,
Deşi-i cu sclipiri de neon.

Tâlharii te aşteaptă-n crâng,
Iar cei nepregătiţi se sting.
Epave frânte, bieţii fraţi,
Au devenit pe ţărm lăsaţi.
Cu pântecul ce-i drept, umplut,
Dar ancora de sus s-a rupt.

Aici e un vârtej, un vânt,
Ce culcă totul la pământ.
Îngrijorări la infinit...
De ce-am venit?... De ce-am venit?

America, măreţul vis,
Atâţia sfetnici a ucis...
Aţâţi creştini cu steagul sus,
Aicea s-au pierdut, s-au dus...

Aşa începe primul cânt,
Aici, pe zisul "nou pământ",
Aici, dincoace de ocean,
E Babilon, nu-i Canaan!

De-aceea, fraţii mei să ştiţi,
Spre alte ţărmuri să priviţi.
De vreţi odihnă, ajutor,
Priviţi în sus, spre viitor.

Hristos e Ţelul cel mai înalt,
Şi stă la ţărmul celălalt.
Acestea toate pier, e scris,
Aici e iad, nu-i Paradis!

De-aceea pentru sfântul ţel,
Veniţi la El, veniţi la El!
Indiferent unde ne-a pus,
De-acum să ne uităm în sus,
La Cel ce e Hristos Isus!

Amin

(Primele versuri scrise în America
1991 Manchester, NH)