HARFA LUI DAVID

Dionisie Giuchici
vol. 2 - Domnul, nu eu!

Cu harfa lui el a cântat,
Copilul de la staul,
S-alunge duhul necurat
Ce-l chinuia pe Saul.

Aşa în fiecare zi,
Copilul de-altădată,
Pe Domnul el îl lăuda
Cu inima curată.

Când Saul n-a mai ascultat,
Când l-a cuprins mândria,
De Domnul el a fost lăsat
Să-l chinuie urgia.

Dar Dumnezeu i-a dăruit
Lui David iscusinţă,
Căci l-a ales şi l-a iubit,
Şi i-a dat biruinţă.

De cumva eşti şi tu la fel,
Cuprins de întristare,
Tu ia în mână harfa ta
Şi cântă o cântare.

Cântările au fost şi sunt
Nădejde şi speranţă.
Când noi păzim Cuvântul Sfânt,
Suntem în siguranţă.

Spre slava Domnului cântaţi
Voi, floarea adunării,
Pe credincioşi să-i ridicaţi
Din starea întristării.

Să plece orice duh străin,
Să nu-l mai chinuiască,
Pe nici un slujitor creştin,
Cu pofta cea lumească.

Cu harfă şi acordeon,
Iar alţii cu chitara,
Cântaţi spre slava Domnului,
Să cânte toată ţara.

Şi voi copii cu păr bălai,
Cu mâinile pe strune,
Cântaţi aşa ca şi David,
Cântarea să răsune.

În do major, sau sol, sau mi,
În gamele dorite,
Cântaţi în adunări copii,
Cântări neprihănite.

La mandoline şi viori,
Şi flaute suflătoare,
Să cânte fete şi feciori
Spre slava Lui cea mare.

Cu tobe şi cu taragot
Să cânte şi fanfara,
Ca să răsune peste tot,
Cântări în toată ţara.

Spre slava Celui înviat
Ce-n veci de veci domneşte,
Sunaţi în lung, sunaţi în lat,
Căci Domnul ne iubeşte.

Amin