ÎN LISTRA (2)
Dionisie Giuchici
vol. 2 - Domnul, nu eu!
Priviţi vă rog, la Pavel şi Barnaba,
Şi să-nvăţăm cu toţii, fraţi, surori,
Cum au lucrat apostolii în vie,
Şi cum sunt astăzi fraţii lucrători.
Noi în costume fine şi cravate,
Ei predicau cu haine sfâşiate.
Ei ridicau ologul de pe vatră,
Noi adormim mulţimea adunată.
Şi uite-aşa, egali la părtăşie,
Dar nu cu ei, mai mult cu Dimitrie.
Făuritori de bancuri nesărate,
Împrăştiind mulţimile-adunate.
Ei predicau cu mâinile legate,
La noi mai vin şi fraţi cu doctorate.
Atenieni cu noutăţi din artă,
Casete, discuri, fraţilor să-mpartă.
Şi uite-aşa, -Convenţia- e plină,
Ca şi la Templu, mesele-ncărcate;
Căci vânzătorii la dolari se-nchină:
"Veniţi, vă rog, să cumpăraţi tractate!"
Isus zicea că fără bani şi plată,
Împărăţia sfântă s-o vestiţi,
Să nu luaţi nici traistă diplomată,
Şi nici arginţi în ea să-i cheltuiţi.
Şi Petru, aspru l-a mustrat odată,
Pe omul care bani i-a oferit.
Că nu-i pe bani puterea miunată,
Aşa cum unii şi-au închipuit.
"Cât costă frate, predica, cântarea?"
Treizeci de-arginţi, era pe-atunci vânzarea...
"Sunt fraţi săraci, în biata Românie,
Cu cinci dolari îţi vindem o poezie."
Şi de-ar ajunge banii, cum se spune,
La cei săraci ce strigă-n rugăciune,
S-ar merita să cumperi "alifie"
Dar banii-ajung la cei cu bogăţie.
Dar nu oricum, scăzuţi la "incam-texe",
Să-şi construiască cei bogaţi complexe.
"Cât costă frate ca să duci pachete?"
"Optzeci de cenţi, plătiţi pe îndelete!"
"Doar facem bine, merită, ajută,
Şi uite-aşa, mai strângem şi valută,
Că n-o fi foc de mai ciupim oleacă,
Să scoatem bani chiar şi din piatra seacă."
Vă amintiţi cum Domnul îi gonise
Pe vânzători, cu biciul îi lovise...
"A fost atunci, dar astăzi adunarea
A proclamat că-i liberă vânzarea."
Pe la amvon, de multe ori e ceaţă,
Se fac anunţuri ca şi la piaţă,
Încurajând bancherii sinagogii
Să strângă bani, cum strâng pe străzi ologii.
Şi uite-aşa, din case de rugăciune,
Mai facem peşteri de adăpostit
La duhurile de înşelăciune,
Acolo unde fraţii le-au primit.
Desigur, fraţii cei cu interesul,
Au fost jigniţi prin cele arătate,
Şi vor deschide contra mea procesul,
Şi-n amănunte ei îl vor dezbate.
"Eşti cam îngust, măi frate, la vedere!
Şi nu cunoşti de unde bate vântul!
-Se apără acei fără putere-
Noi prin vânzări vom răspândi Cuvântul!
Cum va ajunge versul, poezia,
Şi vestea bună la acei lipsiţi?
Fără casete, cum să duci solia?
Când te aşteaptă cei nemântuiţi..."
E-adevărat, casetele sunt bune,
Când au în ele conţinut creştin,
Când au cântări, poezii şi rugăciune,
Aduc zidire, pace în cămin.
Nu contestăm secvenţa, difuzarea:
Pe discuri, pe casete, sau broşuri,
Dar fără bani să răspândim lucrarea,
A Domnului Isus învăţături.
"Cum adică, atâta osteneală!
Înregistrări, vai, ştiţi cât am muncit?
Să-nregistrez un disc, sau o casetă,
Şi să nu iau nimic, ar fi greşit!"
Tu vrei aicea frate răsplătire?
Nu ştii că Domnul ne va-ncununa?
În ziua ceea, la a Lui venire,
În fericire veşnică vom sta.
"Nu pot, nu pot! chiar totul pe degeaba?
Doar am muncit, şi încă foarte greu!"
Precum vedeţi, se cam încurcă treaba,
Când oamenii nu cred în Dumnezeu.
Doar ai atâtea babe, şi palate,
Şi surse de venit, cât ai dori,
De ce să vindem lucrurile sfinte?
Cu dorul numai de-a-ne-mbogăţi.
"Nu voi ceda, eu ştiu pe ale mele!
De nu vă place, să nu cumpăraţi!
Căci banii strânşi sunt pentru zile grele..."
Acesta e răspunsul unor fraţi.
Şi uite-aşa, procesul se dezbate,
Iar audienţa s-a cam împărţit:
Acei mai mulţi, la bani le dau dreptate:
"Căci banii frate, ne-au îmbogăţit!"
E-adevărat, din bani îţi faci avere,
Dar niciodată nu vor fi destui,
Prin "Capul răutăţii" ai putere,
Când strângi mereu, şi-n buzunar ţi-i pui.
Dar e o vorbă mare în Scriptură:
E un pericol, poţi să te străpungi
Cu banii adunaţi pe dindelete,
Şi niciodată-n ceruri n-o s-ajungi.
"Măi frate dragă, îngrozeşti poporul!
De unde ai aceste-nvăţături?"
"De la Isus Hristos, Mântuitorul,
Din tâlcuirea Sfintelor Scripturi!"
De-aceea nu e gust în compoziţii,
Când construim cu gândul la venit,
Şi nici n-avem prea multe audiţii,
Căci oamenii de noi s-au plictisit.
De vreţi izvoare limpezi şi curate,
Şi opere nemuritoare, fraţi,
Cântări şi compoziţii inspirate,
Le veţi avea, doar când în dar le daţi.
Rămâi uimit, privind aranjamentul:
Cântări cu rimă, şi cu melodii,
Dar nu sunt unse, Duhul Sfânt lipseşte,
Lipsesc acele sfinte bucurii.
Pricepem oare care e esenţa
In a compune pentru Dumnezeu?
Noi trebuie să îi simţim prezenţa,
Căci dacă nu, eşti numai tu şi eu.
Când noi lucrăm o rimă, o cântare,
E şi ciudat, doar noi o mai cântăm;
Nu-i mişcă pe acei din adunare,
Să zică - "am vrea şi noi s-o învăţăm!"
Chiar de-am avea cu noi "Conservatorul",
Să prezentăm diplome aurii,
De nu-L avem pe Domnul, Creatorul,
Rămâi cu scrisul numai pe hârtii.
Ne umilesc adesea interpreţii
Ţăranii simpli, care-s inspiraţi,
Ei n-au la bază studii ca poeţii,
Dar au pe Domnul, şi sunt minunaţi.
Noi ştim prea bine care e secretul,
Dar nu ne place să ne umilim;
Căci vrea câştiguri fratele, poetul,
Şi am uitat ca să ne pocăim.
Aceste adevăruri zâmbitoare
Ne-o judeca, de nu ne vom trezi;
Decretele vor fi usturătoare,
Şi cel din urmă ban îl vom plăti.
Căci pocăinţa nu-i o jucărie,
Nu-i casă de comerţ exterior.
Să cumpăr sau să vând o melodie,
Cu interes, câştig, de la popor.
De crezi aşa, te amăgeşti sărmane,
De stai pe holuri ca să mai ciupeşti,
Cu banii strânşi din lucrurile sfinte,
Tu niciodată nu te-mbogăţeşti.
De-ai procedat aşa din neştiinţă,
Mai este scuză, dar când ni s-a spus,
Nu vom scăpa de-a cerului sentinţă,
De nu ne vom întoarce la Isus.
Scriind acestea, mi-a trecut prin minte:
"Se vor găsi oare recitatori?
În faţa adunării să prezinte,
Îmbărbătând pe fraţi şi pe surori..."
Desigur, când venim cu măgulire,
Suntem primiţi, şi tare respectaţi,
Dar adevărul pare că-i jigneşte
Şi-i supără nespus pe unii fraţi.
Lovind cu biciul, tulburi răsculaţii,
Punând balsamul, vindeci întristaţii.
Dar pân'la urmă, lumea se sfârşeşte;
Şi numai credinciosul biruieşte.
De fapt, noi suntem martorii lucrării,
Judecătorul este Dumnezeu;
Şi spunem azi în faţa adunării:
Că e păcat să vinzi Cuvântul Său.
Amin