JUDECATA LUI SOLOMON (2)

Dionisie Giuchici
vol. 2 - Domnul, nu eu!

Două femei s-au dus la judecată,
Acele două mame din trecut,
Când una şi-a ucis din neglijenţă
Copilul ei pe care l-a născut.

Şi-atuncea repede-i trecu prin minte,
Să ia copilul celălalt, cel viu,
De la femeia cea nevinovată
Ce-a îngrijit cu drag de al său fiu.

Erau de-aceeaşi vârstă copilaşii,
Şi foarte greu puteai deosebi;
Acele două mame se certară
Din dragoste pentru a lor copii.

Copilul viu e ţinta celor două,
Şi pentru el la ceartă s-au pornit:
"Să-mi dai copilul! strigă mama bună"
"Ba nicidecum, el e al meu iubit!"

"Există oare pe pământ dreptate?"
Sărmana mamă tare s-a-ntristat,
Şi iată, cauza ei nevinovată
E judecată chiar de împărat.

Căci Solomon domnea pe-atunci în ţară,
Judecător şi împărat vestit.
Iar cele două mame întristate,
A lor durere i-au mărturisit.

"Copilul viu e-al meu! -îi zise mama-
Şi nu mi-l dă, mi l-a răpit din pat.
"Copilul mort e-al tău! -i-a zis străina-
Cel viu e-al meu, e-al meu cu-adevărat!"

Dar Doamne, Tu i-ai dat înţelepciune
Lui Solomon, atunci când i-ai vorbit.
Ajută-l ca să judece poporul
Prin Duhul Sfânt, pe care l-a primit.

"Aduceţi sabia! -strigă-mpăratul-
Şi pe copilul viu să-l despicaţi!
Şi fiecăreia din cele două
O jumătate din copil să-i daţi!"

"Nici eu, nici ea, aşa e mult mai bine!
-Femeia cea străină a strigat-
Tăiaţi copilul şi va fi dreptate,
Precum a zis al nostru împărat."

Atuncea mama lui cu duioşie,
A renunţat la scumpul ei băiat:
"Mai bine viu, orice ar fi să fie,"
Şi celeilalte ea i l-a cedat.

Dar mila biruieşte judecata;
"Opriţi-vă, aceasta-i mama lui!"
Şi tot poporul a văzut dreptatea
Şi judecata împăratului.

Femeia rea a fost descoperită,
Aceea care moartea a dorit.
Aşa va fi şi-n ziua judecăţii,
Se va vedea ce noi am tăinuit.

Iar mama bună şi adevărată,
Îşi va primi copiii înapoi.
Chiar dacă astăzi plânge întristată,
Domnul Isus se va-ndura de noi.

Amin