LIMBA

Dionisie Giuchici
vol. 2 - Domnul, nu eu!

Roata vieţii se aprinde
De la limbă, fraţilor.
Când vorbim cu răutate,
Şi cu gând nimicitor.

Nu mai aruncaţi cuvinte,
Vorbe care otrăvesc,
În aceia care cântă,
În acei care vestesc.

Orice fiară se-mblânzeşte,
Numai limba foarte greu.
Limba care cleveteşte
E un lucru foarte rău.

Nu mai ascuţi săgeata,
Trageţi sabia 'napoi,
Nu mai nimici cu limba
Pe acei ce vin cu noi.

Nu se poate apă dulce
Din izvorul cel amar.
Îmblânzeşte-ţi frate limba
Prin a Domnului sfânt har.

Limba face dezbinare,
Sau adună la un loc
Când vorbim cu-nflăcărare
Şi cu al iubirii foc.

Limba binecuvântată
E un leac alinător,
Care vindecă durerea
La al Domnului popor.

Râuri pline de viaţă
Să purtăm în piept şi-n grai,
Să vorbim o limbă sfântă
Ca şi îngerii din Rai.

Cu blândeţe, cu iubire,
Vorbe sfinte să rostim,
Binecuvântând pe Domnul,
În unire să trăim.

Limbi de foc, ca la Rusale,
Haideţi ca să cerem, fraţi,
Să se schimbe-a noastră stare,
Să fim binecuvântaţi.

Amin