MOISE

Dionisie Giuchici
vol. 2 - Domnul, nu eu!

Pe Moise, pe ape chiar mama îl pune,
Dar Domnul îl scapă pe al ei băiat.
Părinţii lui, iată ei văd o minune,
Salvarea lui Moise e chiar în palat.

Căci fata frumoasă coboară la ape,
Cu-a ei slujitoare se scaldă în Nil.
Dar iată o voce plăcută, duioasă,
Se-aude pe-aproape, un glas de copil.

Căci Domnul din ceruri, priveşte cu milă,
Şi-i umple de milă pe-acei ce privesc.
Căci iată prinţesa, aleasa copilă,
Cu-a ei slujitoare, pe Moise-l găsesc.

O floare frumoasă, un nufăr pe ape,
Prinţesa îl vede şi-a zis: "E al meu!"
Şi strigă la fete să-l scoată, să-l scape,
Pe Moise atunci l-a salvat Dumnezeu.

Căci iată Maria, a lui surioară,
Ce sta-ngrijorată pe ţărmuri la Nil,
Se duce să cheme o doică aleasă,
Să-l ţină, să-l crească, frumosul copil.

Şi fata aceea acceptă-nvoiala,
Şi-ndată Maria acasă s-a dus,
S-o cheme pe mama cea plină de milă,
Căci Moise trăieşte, fetiţa i-a spus.

Căci mâna cea bună, şi mâna cea tare,
Ridică şi-i scapă pe-acei apăsaţi.
Şi iată, pe Moise în marea lucrare,
Chiar Domnu-l trimite la cei întristaţi.

Copilul minune se-nalţă şi creşte,
Dar el pentru Domnul renunţă la tron.
Căci Domnul îl cheamă, şi Domnu-i vorbeşte
Să scape evreii de-acel Faraon.

Prin Moise, alesul, copilul de aur,
Cu mare putere, cu multe urgii,
Părintele Veşnic, de vechiul balaur
Salvează poporul, din grele robii.

Dar iată căci Moise e doar oglindirea
Acelui ce-n urmă de tot a venit,
Prin El e salvată pe veci omenirea;
Isus e Acela ce ne-a mântuit.

Amin