TE-AM GASIT!


Am tot căutat pacea sufletului meu,
Dar parcă ea fugea de mine tot mereu.
Şi-n tăcerea inimii, Isuse, te-am găsit,
Ai pus liniştea păcii, în sufletu-mi trudit.

Din bezna ignoranței, în arșița verii,
Lumina Ta mi-a dat aripile puterii,
Să-mi pot lua zborul spre azurul senin,
Cu fiinţa-mi întreagă Ţie să mă-nchin.

În pacea sufletului au răsărit crinii...
Şi-au dispărut, cu rădăcină cu tot, spinii.
Petalele iubirii au răspândit parfum,
Ce-a disipat duhoarea păcatului cu fum.

Lacrimi calde se preling ca nişte perle,
Dând rezonanță vocii, ca unei mierle.
Cântarea... înalță glasul bucuriei...
Cu iubirea... ce dă savoare melodiei.

Se nasc în inima mea mii de melodii,
Ce fredonează... pe coardele inimii.
Pe strunele ei vibrează recunoștința,
Plină de mulţumiri îmi măreşte credinţa.

În seninul zorilor... zâmbește inima,
Tu... Soarele Iubirii îmi ștergi lacrima.
Speranța... înnobilată... îmi surâde,
Când sufletul... chemarea Sfântă... aude.

În pacea primită de la Tine, am aflat,
Că în iubirea Ta, sufletul meu e salvat.
Te-am găsit... nemurirea sufletului meu,
În dragostea revărsată... din Dumnezeu.
Amin!