“Mânie-te pe-al tău eu,
Când stârneşte supărare.
Fă voia Lui Dumnezeu,
Stinge focul când apare.”
Viorica Dan,



-Scoală, dute în cetate
Că-n ea-I multă răutate
Strigă împotriva ei
S-audă oamenii răi
La Ninive te trimit
Rautatea-I s-a suit
Până aicea sus la Mine
Mergi că te trimit pe tine

Iona însă s-a sculat
Inspre Tars el a plecat
Drumul său el l-a platit
Şi de Domnul a fugit
Domnul făcu vânt pe mare
Uragane puse-n cale
Când ,când vasul să se strice
Şi în apă toţi să pice
Corăbierii s-au temut
Ajutor ei au cerut
Toţi la Dumnezeul lor
Să le vină-n ajutor
Iona însă el dormea
De furtună nu ştia
Insă-l zării un cârmaci
Şi-I zise “Aici ce faci?
De ce dormi ?Scoală că-I rău
Cheamă tu pe Dumnezeu
Cheamă-L pentru a ne păzii
Căci cu toţii vom murii’”
Şi-u cârmaci el zise iară
Ca atuncea să nu piară
-Oameni buni găsesc cu cale
căci valul acesta mare
Domnul el l-a ridicat
Pentru unul vinovat
Haideţi toţi să vedem -care
La sorţi să tragem pe mare
Ş-om vedea pe vinovat
Cine nu a ascultat
-Eu nu sunt, nici eu , nici eu
-Iaaaa te uită la al tău !!!
-Spune-ne de unde vii ?
De vreun rău dacă ţi-l ştii?
Care este ţara ta?
Şi ce ştii tu a lucra?

-“sunt din neamul cel Iudeu
şi mă tem Dumnezeu
De Domnul eu am fugit
În apus nu-n răsărit
El m-a pus să dau de ştire
Să spun de păcătuire
Eu însă n-am ascultat
Inspre Tars eu am plecat
-“Ce să facem? Cum să şim?
Vasul să îl potolim
-Stiu că vina e a mea
Dacă mă veţi arunca
Vasul se va potolii
Furtuna nu va mai fi
-Doamne , atuncea ei au zis
Doamne vrei a fi ucis ?
Doamne nu ne împovora
Dacă îl vom arunca

Apoi I-au dat drumul-n mare
In această disperare
Atunci valul se oprii
Soarele iar răsării
Iona însă se zării
Cum un peste-l înghiţii

Trei zile în peşte a stat
Iona acolo sa rugat
Domnul ce-I stăpân la toate
Nu la condamnat la moarte
La peşte poruncă a dat
Şi Iona fu aruncat

Apoi Domnul iar a zis :
-Mergi unde Eu te-am trimis”
şi Iona a ascultat
La Ninive a plecat
In cetate a intrat
şi aşa el a strigat:
-“Mai trei zile vei fi mărită
Apoi fi-vei nimicită
Ninive cetate mare
Pentru păcatele tale”

Oamenii au auzit
Şi toţi post ei au vestit
De la mic până la mare
S-au smerit în îmbrăcare
Impăratul s-a sculat
El în sac s-a îmbrăcat
Şi-a trimis a se da ştire
Contra la păcătuire
Oamenii toţi să postească
Vita, boul să nu pască
Toţi cu sac să se învelească
Şi să nu păcătuiască
Poate Domnul s-o îndura
Şi El planul va schimba

De sus Domnul a văzut
Ce aceştia au făcut
Şi atuncea s-a căit
Pe nimeni n-a pedepsit

Iona el s-a mâniat
Domnului el s-a rugat
-“Doamne spre Tars am fugit
Atuncea când ai grăit
Ştiam că Tu eşti Domn milos
Şi te înduri de păcătos
I-ami viaţa-n locul lor
Vreau mai bine ca să mor”
-“ Bine faci? Domnul a întrebat
Pentru ce te-ai supărat?”

Iona iesii din cetate
Făcu un umbrar de-oparte
Şi sub el se puse a sta
Să vadă ce s-o întâmpla
Domnul făcu ca să crească
Curcubete să mărească
Peste Iona îl mării
Şi de soare îl ferii
De mânie a uitat
Sub umbrar s-a bucurat
Peste noapte Domnul a dat
Un vierme de a înţepat
Curcubetele pătat
Şi acesta s-a uscat
Şi Iona a leşinat
Iona iar s-a mâniat
Că umbraru-I s-a uscat
Şi Domnul l-a întrebat:
-“ Pentru ce te-ai mâniat?
-“ da Doamne m-am mâniat
Curcubătul s-a uscat”
-“ Ce trudă, cât te-a costat?
Cât la el tu ai lucrat?
Intr-o noapte l-am marit
Intr-o nopate l-am pierit
Vezi cetatea asta mare
Milă Eu să nu am oare?
Peste o sută de mii
Sunt aicia doar copii
Care n-au păcătuit
Stânga n-au deosebit