Ne zbatem Doamne pribegind prin lume
Cuprinşi de-ngrijorări şi de necazuri,
Iar câte-odată greu ne putem ţine
Stoarcem şi ultimele lacrimi fine
Din ochii care curg, formând noi riduri...

Cuprinşi ades, de-al valului furie
Ne zbatem înnotând înspre liman,
Dar fără Tine în călătorie
E ca şi fără apă în pustie
Şi n-avem şansă de-a găsi un han,

De-acea Te rugăm să vii cu noi
Să ne ridici când vezi că ne e greu,
Picioarele adesea ne sunt moi
De truda zilei şi de mult noroi
Avem nevoie de-ajutorul Tău,

E greu prin încercare şi cuptor,
Iar flacăra adesea ne doboară,
Dar pentru noi, Tu Eşti ocrotitor,
Tu Eşti al nostru sfânt Mântuitor,
Ridică-ne pe al credinţei scară!

Lupta e mare înspre veşnicie
Şi multe piedici ne apar în drum,
De nu ai fi şi Tu-ncălătorie
Nu am găsi izvorul apei vie
Şi ne-am preface-n pulbere şi scrum!

Căci arşiţa şi seceta e mare,...
Iar lumea-ncearcă urmele să-Ţi şteargă,
Dar a rămas un grup pus în lucrare
Care mai strigă azi prin adunare
Cuvântul Tău la oameni îl dezleagă!

Şi-aceasta ne ajută pe cărare
Căci în Cuvântul Tău găsim alin,
Atunci când trecem noi prin încercare
Simţim iar mâna Ta ocrotitoare
Ce ne ajută-n viaţă să răzbim!

Dar va veni o zi când vom învinge
Şi vom scăpa de-a lumii grea povoară,
Lacrimile din ochi ni se vor şterge,
Şi pe obraz nicicând nu vor mai curge
Acolo sus, în sfânta noastră Ţară.

Va fi o zi, când nu va fi durere
Nici întristări ce-aduc numai necazuri ,
Va fi o zi, o ziuă de răpire,
Iar noi vom fi acasă în mărire,
Vom fi cu Domnul pe al Lui meleaguri.

13.04.2009gl