In ziua-ntai din saptamana

Luca 24


In ziua-ntai din saptamana
'Nainte de-a se lumina,
Cand noaptea inca se ingana
Cu ziua care va urma,

Niste femei indurerate
De tot ceea ce s-a-ntamplat,
Ieseau grabite din cetate,
Caci dinainte de Sabat

Aveau miresme pregatite;
Uleiuri scumpe, mir curat,
Si alergau neobosite
Spre locul unde-acel bogat,

Zis Iosif din Arimateea,
Un om bun si evlavios,
Il ingropase pe Mesia
Intr-un mormant zidit frumos

Intr-o gradina, nu departe
Afara din Ierusalim.
"Oh! Cine ne va da de-o parte
Piatra? Cum o s-o pravalim?"

Isi ziceau una catre alta
Femeile, cu glas soptit.
"I-asa de grea, cum nu e alta!
Iosif abia s-a opintit

Cu ea, mormantul sa-l inchida,
Dupa ce trupul sfant l-a pus.
Noua cine-o sa ni-l deschida,
Sa ungem trupul lui Isus?"

"O, Doamne sfant, cum de se poate
Sa-ngadui Tu asa ceva?!
Invatatorul si din moarte
Pe Lazar l-a putut scula!

Si-acum, El zace mort in cripta!
Iar noi, nimica n-am facut!
De-aceea inima mi-e fripta!
Ati fost de fata, si-ati vazut

Cum, in durerea cea mai crunta,
Nu s-a gandit la chinul Sau!
Si gandul asta ma framanta!
El s-a rugat lui Dumnezeu

Cu-aceeasi mare bunatate
Si cand era crucificat!
A zis: "Eu Te rog, iarta-i Tata,
Pentru ca ei nu stiu ce fac!"

Macar atat si noi sa facem,
Iubirea sa ne aratam:
Miresme multe sa ii ducem
Si trupul sa-i imbalsamam!"

Asa vorbeau cu-ndurerare
Femeile, pan' la mormant,
Plangand, cu lacrime amare
Pe cel atat de bun si bland!

Dar iata-ajuns-au in gradina,
Chiar si mormantul l-au zarit!
Dar intr-a zorilor lumina,
Vazura ca-i descoperit!

Piatra cea mare-i rasturnata!
Oare ce s-o fi intamplat??!!
Intrara in mormant de-ndata
Si ochii cand si-au ridicat,

Vazura doua fiinte, care
Erau doi ingeri, imbracati
In haine albe, lucitoare
Si-au zis: "Pe cine cautati?"

"Il cautam pe Domnul, care
A fost aici inmormantat!"
Dar ingerii, tot o-ntrebare
Le-a pus: "De ce v-ati speriat?

Si de ce cautati voi, oare,
Pe Domnul vietii,-adevarat,
Intre cei morti?" Le dete vestea mare:
"Nu e aici! A inviat!

Aduceti-va voi aminte
Cuvintele ce le-a rostit;
Ca va rabda batjocuri multe
Si ca va fi chiar rastignit!"

...Intr-adevar... Asa spusese
Domnul,cand printre ei umbla!
Dar nimeni nu-l intelesese,
Nu concepeau asa ceva!

"Mergeti degraba in cetate
Si duceti vestea tuturor,
Ca n-a fost biruit de moarte!
E viu! Mormantul este gol!"

Femeile , inspaimantate,
Nimic n-au mai putut rosti.
Erau asa uimite toate!
Dar cine le-ar putea opri

In bucuria negraita
Ce sufletul le-a inundat,
S-alerge-atat de fericite
Strigand: "Hristos a inviat!"

Au spus apostolilor totul;
Cum a-nviat Domnul Isus.
[Stateau ascunsi cu toti, in locul
Stiut, in camera de sus.]

Dar n-au crezut ale lor spuse,
Ziceau ca-s basme, vorbe-n vant!
Dar Petru,-apoi Ioan, se duse
In fuga, pana la mormant.

Vazura ca e gol mormantul,
Fasiile de panza,-jos,
Iar intr-o parte, si prosopul
Ce-a fost pe capul lui Hristos.

Abia atunci, ei pricepura
Tot ce le-a spus Domnul Isus;
Ca va-nvia. Asa, crezura
Si vestea, tuturor au spus.

Se duse vestea prin cetate
Caci ucenicii au strigat,
Ei nu s-au mai temut de moarte!
Ziceau: !"E viu cu-adevarat!"

Dar chiar in acea zi, spre seara,
Stransi in odaia cea de sus,
Toti ucenicii stateau iara,
Cand, deodata, chiar Isus

Le aparu la toti 'nainte
Si "PACE VOUA!"-le-a rostit.
Erau frumoasele cuvinte
Cu care i-a obisnuit!

Le-a spus ca-i El, sa nu se teama!
Precum le-a zis, a inviat!
Apoi, pe nume El ii cheama
Si tuturor le-a aratat

Mainile, care-au fost strapunse,
Ca si picioarele, la fel.
Apoi i-ncuraja, le spuse
Sa nu se-ndoiasca de El!

Ba, a luat si-o-mbucatura
Din fagure, si-un peste fript!
Le-a talmacit si din Scriptura,
Spunand c-asa a trebuit

Sa moara si sa patimeasca
Pentru pacatul lumii-ntregi
Si vina grea sa o plateasca,
Acoperind faradelegi

Cu sangele-i fara de pata
Ce-a curs acolo, la Calvar.
Oricine crede-n El, sa poata
Iertarea s-o primeasca-n dar.

Aceeasi veste vine, iata
Si azi: "Hristos a inviat!"
Primeste-o si tu, de indata
Si zii: "E viu cu-adevarat!"

E viu, si vrea sa locuiasca
La tine-n inima mereu
Viata sa ti-o curateasca,
Sa fii un fiu de Dumnezeu!

Nu te-ndoi si nu ai teama!
Poti fi si tu eliberat!
Apoi mergi , si pe altii cheama
Pe al credintei drum curat!

Ca pretutindeni sa rasune
Salutu-acesta minunat,
Aducator al vestii bune.
"PACE! HRISTOS A INVIAT!"

Si fiecare sa raspunda
Avand de-acum, un trai curat.
In lumea-ntreaga sa se-auda:
"ADEVARAT A INVIAT!"