PLAN DIVIN


Un chip suav, un chip de înger,
Cu ochii blânzi privea din cer.
Mulțimea... ce alergă agasată
Şi nu vede unde se-ndreaptă.

O rază a coborât din înălțime,
Trecând prin veacuri pân-la mine.
Şi ochii mi-a deschis spre cer,
Să descopăr al mântuirii mister.
Dumnezeirea şi-a revărsat iubirea,
Odată cu zidirea,
Fiului i-a dat menirea,
Să salveze omenirea
De la pieire.
Printr-un plan divin de mântuire.

- Gata, ajunge! Opriți păcatul!
A răbdat... destule... Împăratul!

Dumnezeirea...
Nu putea privi... cum răul distruge omenirea.
El... Neprihănirea.
A coborât din slăvi... să locuiască,
Cu cei ce-avea să-i mântuiască.

Atârna pe crucea negrelor patimi,
Pe cap purta o coroană de spini.
Din piept curgea apă şi sânge,
Spunând păcatului: - Gata, ajunge!

În mulțimea ce-l scuipa şi batjocorea,
Eram şi eu... rea... amară ca fierea.
La ceata ce cu sete din ură-l lovea,
Isus cu ochi blânzi şi milă privea.
Se ruga pentru iertarea gloatei...
Şi-o atingea cu-a iubirii scântei.
Transforma iubirea-n mântuire,
Construind calea spre izbăvire.
Întunericul... peste tot întins...
De lumina blândă a fost respins.

În adâncuri pătrunde lumina,
Șterge din rădăcină rugina.
Spală-n sânge păcatul şi vina,
Smulge din lanul de grâu, neghina.
Face din om... niște diamante,
Pietre prețioase... nestemate.
Când omul... se lasă șlefuit...
De Duhul Celui ce l-a mântuit.
Amin!