Mântuirea (Ioan 10.9; 1 Tes. 5.9; 2 Tim. 2.10)
de Mihail Dimitriu, scriitor creștin (poet și prozator)

Cât primul om creat din tină (Gen. 2.7)
A ascultat de Creator, (Gen. 2.16)
L-a însoţit slava divină, (Gen. 1.26-27)
Având un trai încântător. (Gen. 2.15,25)

Deşi avea în stăpânire (Gen. 1.28)
Pe şireata creatură, (Gen. 3.1)
Omul primi fără cârtire (Gen. 3.2-6)
Reaua sa semănătură. (Matei 13.25)

Şi-n loc să creadă ce-i spusese (Gen. 2.17)
Cuvântul Domnului curat, (Ioan 1.1-4; 15.3)
Omul făcu ce-i propusese (Gen. 3.11-13)
Tatăl minciunii, cel pătat. (Ioan 8.44)

’Nainte de-a rosti sentinţa (Gen. 3.16-19)
Pentru-a sa neascultare, (Gen. 3.17)
Domnul făcu făgăduinţa (Gen. 3.14)
Pentru-a omului salvare. (Gen. 3.15)

Tot ascultând de-amăgitorul, (Gen. 3.13)
Şi tot păcătuind mereu, (Gen. 6.5)
Ne-am despărţit de Creatorul, (Is. 59.2)
Şi traiul ne-a fost tot mai greu. (2 Tim. 3.13)

Prin mântuire, se obţine (Is. 51.6-8)
A păcatelor iertare, (Luca 1.77)
Ce sunt făcute de oricine, (Tit 2.11)
Din oricare neam şi stare. (Gal. 3.28)

Ca să putem primi iertare, (F. A. 26.18)
Muri Cuvântul răstignit. (F. A. 2.23)
Să-I preţuim marea lucrare, (Ioan 17.4)
Şi să-L slăvim necontenit! (Ps. 40.16)

Păcatele sunt personale; (Exod 32.33; Ezec. 18.20)
Iertarea e şi ea la fel; (Ezec. 18.21-23)
Şi-a fi pe-a mântuirii cale, (Ioan 14.6; 2 Cor. 2.15)
Oricine poate-avea drept ţel. (Is. 45.22; 1 Tim. 2.4)

Să nu mai stăm în nepăsare! (Evrei 2.3)
Domnul încă ne aşteaptă! (Is. 30.18)
Să ascultăm a Sa chemare (Matei 11.28)
De-a păşi pe calea dreaptă! (Ps. 18.32)

Cine doreşte să primească (Marcu 10.15)
Darul mântuirii sale, (Ef. 2.8)
Cu adevărul să păşească, (2 Tes. 2.10)
Zi de zi, pe sfânta-I cale. (Luca 9.23)

Pe calea-ngust-a mântuirii (Matei 7.14)
Rămân aceia ce păzesc (1 Ioan 3.24)
Poruncile Dumnezeirii, (Ps. 119.94,166)
Spre-a nu trăi în chip firesc. (Rom. 8.1-8)

Şi firea veche, o să moară (Col. 3.3; Gal. 5.24)
Doar după naşterea din nou; (Tit 3.5)
Iar pocăinţa, o s-apară (2 Cor. 7.10)
Când binelui îi eşti ecou. (Evrei 6.9)

Iar inima-ţi va fi curată, (Ps. 7.10)
Şi duhul tău va fi zdrobit, (Ps. 34.18)
Când răutatea-i lepădată, (Ps. 119.155; Ier. 4.14)
Şi ai ajuns un om smerit. (Ps. 18.27)

Credinţa cea mântuitoare (Marcu 16.16)
Doar de la Domnul o primim; (Rom. 12.3)
Iar El ne face-o invitare, (Apoc. 3.20)
Ca doar prin El noi să trăim. (1 Ioan 4.9; 5.11)

El cugetul curat ni-l face, (1 Tim. 3.9)
Ca-n apă să-L mărturisim; (1 Petru 3.21)
Iar Duhul Sfânt ne va preface (Tit 3.5)
În oameni noi, ca sfinţi să fim. (2 Tes. 2.13)

Iar dragostea, ce-a fost turnată (Gal. 5.22)
În inimă de Duhul Sfânt, (Rom. 5.5)
Face pe sfânt, să nu se-abată (Ps. 91.14-16)
De la al Domnului Cuvânt. (1 Ioan 5.3)

Şi ca a noastră mântuire (Fil. 2.12)
S-o ducem până la sfârşit, (1 Petru 1.9; 2.2)
Trăirea în neprihănire (Prov. 28.18)
Să o avem necontenit. (Ef. 6.14)

Umblarea în înţelepciune (Prov. 28.26)
Ne va permite să veghem, (Ps. 50.23; Matei 25.4,13)
Şi Domnului a ne supune, (Iacov 4.7)
Pentr-a păstra darul ce-avem. (1 Cor. 15.1-2)

Oricine-i mântuit, vesteşte (Fil. 1.18-19)
Celor din jur pe Dumnezeu; (1 Tim. 4.16)
Fără-ncetare-L preamăreşte, (Ps. 70.4)
De El ascultă tot mereu. (Ps. 119.145-146,166)

Iar de-mplineşti tot decalogul, (Luca 18.20-21)
Dar eşti legat de bogăţie, (Luca 18.23-25)
Ca bun să-ţi fie epilogul, (Luca 16.22-23; 18.18)
Cu cei săraci, fii în frăţie! (Luca 18.22)

Şi chiar atunci când vei alege (Matei 7.21)
Să umbli în Numele Său, (Matei 7.22)
Să nu lucrezi fărădelege! (Matei 7.23)
Fereşte-te de orice rău! (1 Tes. 5.10)

Domnul răspunse la-ntrebarea: (Luca 13.22)
De fi-vor mântuiţi puţini, (Luca 13.23)
Că mulţi nu-şi vor primi salvarea, (Luca 13.24)
Fiindcă-au fost de El străini. (Luca 13.25-28; Ioan 15.6)

În Domnul nostru-i mântuirea; (F. A. 4.12; 2 Tim. 2.10)
El este Uşa către rai. (Ioan 10.9)
În El găsi-vom fericirea. (Matei 5.11-12)
Cu El să fie-al nostru trai! (Ioan 14.23; 1 Tes. 5.10; 1 Ioan 4.9; 5.11-12)

A mântuirii bucurie (Ps. 35.9)
Ne va-nsoţi în ceruri, sus, (Col. 3.1-2)
Căci în curând, va fi să vie (Apoc. 22.12,20)
Iubitul nostru Domn, Isus. (Ioan 14.15,21, 23-24)

Ca o fecioară înţeleaptă, (Matei 25.4)
Ce-aşteaptă mirele fidel, (Matei 25.6)
Oricine-i mântuit, aşteaptă (Evrei 9.28)
Ca Domnul să îl ia cu El. (Ioan 12.26; 14.3; 17.24; 1 Tes. 4.17)