Costul Mântuirii

Şi ceruri, şi un nou pământ
Când iarăşi vor fi-ntemeiate,
Se va-mplini sfântul Cuvânt
Din gura Domnului cel Sfânt
Rostit în veacuri depărtate:

,,Că Domnul, nu l-a întocmit
Pustiu şi gol să stea-n zadar,
Ci pentru-a fi veşnic locuit
Cu tot ce-a fost pe el zidit
De omul cel salvat prin har!"

Astfel, la a vremii împlinire
El a timis pe Isus, Fiul Său,
Prin El, ca-ntreaga omenire
În Jertfa crucii-n răstignire
S-o mântuiască din cel rău.

Prin locul semnelor rămase
În trupu-I Sfânt ca suvenire,
Păcatu-n stare a fost să lase
Pentru veci urme dureroase,
Cea mai groaznică amintire.

Pe fruntea-I, de spini rănită
În timpul crunt, al tragediei,
Şi-n coasta cu suliţa înfiptă
Ca jertfa-I să fie împlinită
Sunt semne-n focul bătăliei.

Rănit la mâini... şi la picioare
Pe crucea celor două lemne,
El va purta-n lumea viitoare
Sigiliul dragostei... cea mare
Pentru veci, aceste semne.

Piroanele ce L-au străpuns
Princinuind, chinul cel greu,
Ca şi suliţa care L-a împuns
Să vadă de moarte-I pătruns
Ne cheamă spre Dumnezeu.

Prin El, a-nceput pregătirea
A locuinţelor, sfinte de sus,
Pentru-acei ce cred jetfirea -
Şi pentru-acei ce mântuirea
Ei au cântat-o în dor nespus.

Flavius Laurian Duverna
20 aprilie 2009