Rugaciunea este poarta,
Care ne deshide cerul,
Si ne-aduce in prezenta
Domnului Mantuitorul.
Cand tu pe genunchi te-asezi,
Domu intra in odaie.
Si ii simti suflarea sfanta,
Si a ochilor vapaie.
Te priveste cu-ndurare,
Si-ti asculta rugaciunea,
Vrea sa-ti dea eliberare,
Biruinta, totdeauna.
Cere Domnului puterea,
Sa te tina pe-Asa cale.
De se-ntampla sa mai cazi,
Te ridica cu-ndurare.
Multumeste pentru viata,
Care ti-a lasat sub soare.
Si de linistea, si pacea,
Ce-a nemarginit de mare.
Multumeste c-ai avut,
Un moment in viata ta,
Cand pe Domnul ai primit,
Si ti-ai deschis inima.
Daca inca n-ai intrat,
In a Domnului prezenta,
Inca nu e prea tarziu
Nu opune rezistanta.
Nu-ti impetri inima
Lasa intre casa ta.
Nu o sa iti para rau,
C-ai sa fii copilul Sau.
Roagate pentru acei,
Care nu au obicei,
Sa se puna pe genunchi,
Sa planga cu cei ce plang.
Aceasta poezie am compuso in data 21.04.2009