Cand plangi[la plecarea in vesnicie a unei mame]
Cand plangi, tu, frate, in tacere
Si te framanti nemangaiat,
Cand viata-ti pare-amara fiere
Si zici ca Domnul te-a uitat,
De-o crezi plecata pe vecie
Pe-aceea ce te-a alinat,
In clipe grele, de urgie
Te-a-ncurajat, te-a ajutat,
Asculta ce Domnu-ti vorbeste;
[Cuvantul Lui e-adevarat!]
Sora care ne paraseste
Doar spre odihna a plecat!
Domnul Isus a spus: "Sunt Calea"
Si stim cu totii c-a-nviat.
Deci sa nu te rapuna jalea,
Ca Domnul a continuat:
Spunand: "Sunt Adevarul si Viata
Si cei ce cred, nu vor muri",
S-or odihni doar. Dimineata
Venirii Lui, ii va trezi.
Copii, nepoti, ce astazi plangeti
Spunand ca n-o veti mai vedea;
Nu disperati, ci sa v-aduceti
Aminte cum ea se ruga..
Caci ea, la orice rugaciune
Ce Domnului o aducea,
Va amintea pe toti, pe nume
Si Domnului va-ncredinta
Rugandu-l sa va urmareasca
Cu dragostea-i sfanta mereu,
De orice rau sa va fereasca
Si sa-l primiti pe Dumnezeu.
Zicea: "Doamne, cat se mai poate,
Si cat mai este inca har,
Te rog sa-mi mantui Tu pe toate
Fiintele dragi, ce le am."
Fiti mandri c-ati avut o mama
Si o bunica pe pamant
Care si-a pus nadejdea toata
In Dumnezeu si-al Sau Cuvant.
De-un singur lucru-avea regrete,
Doar de ceva, rau i-a parut:
Ca n-a putut sa va arate
Mai mult, ce tare v-a iubit!
Mi-a zis, c-am fost apropiata
De ea, si multe ne-au unit;
Zicea: "Am fost aglomerata
Cu munca, si n-am reusit
Sa ma apropii cu blandete
De ei, sa-i mangai, sa-i ascult,
Sa fi avut si-n tinerete
Rabdare si cuvant mai mult
Si mai atragator, mai dulce,
Ca sa-l cunoasca pe Isus.
Poate nu s-ar fi putut duce
Sa guste raul, cum s-au dus!"
Domnul i-a cunoscut credinta
Si lacrimile ei, ce-au curs.
De vreti sa-i impliniti dorinta,
Credeti in jertfa lui Isus.
Si de doriti ca vreodata
Pe mama s-o mai intalniti,
Veniti la Domnul, viata toata
Lui Dumnezeu s-o daruiti!
aprilie,2009
Doar crezand in iertarea prin jertfa Domnului Isus, putem sa speram ca-i vom intalni pe cei "adormiti in Domnul".