Cand viata ma raneste,n-acopar rana grea
Ci-o las deschisa in fata Celui ce o poate vindeca
Chiar daca lovituri, primesc de multe feluri
Nu plec in jos privirea, ci o inalt spre Ceruri!
Cand nu-nteleg situatii si nu au rezolvare
Atunci ma-ncred mai mult in Tata vorbind cu-nflacarare
Caci omul ce mi-e-alaturi, nu intelege tot
Dar Domnul m-a creeat, stie cand nu mai pot!
In traiul meu prin zile , nimic nu-i la-ntamplare
Caci orice se intampla, un scop in viata are
Privind acum in urma, vad ca prin suferinta
Am invatat atatea , altfel nu era cu putinta!
Orice apare si e lasat sa fie, de Insusi Dumnezeu
Lucreaza inspre bine si cresterea-mi mereu
Am schimbat intrebarea, ce nu-mi dadea o pace
“De ce?” nu mai exista, doar “Pentru ce?” se face?
Deci…inima si minte stati linistite-acum
Caci greul ce vuieste are un scop pe drum
Viata mea-I cadoul Acelui ce o poarta
De trec biruitoare, frumosul Cer m-asteapta!....
Daca incepi sa numeri zilele,nu din filele calendarului, ci prin experientele traite real cu Dumnezeu.....descoperi...ca ai nesfarsite momente de bucurie, pace, veselie prin EL....oricat de mult ar vrea cenusiul sa se abata...toate sunt intr-un final spre binele al tau...al meu....pt asta...trebuie doar sa incepi a medita mai mult....
Superba poezie!!! felicitari!!!De cele mai multe ori ajungem sa ne descoperim pe noi insine dupa ce incercarile vietii ne-au lovit cu putere. Prin suferinta si ranile provocate descoperi o dragoste nemasurata de Tata! Slavit sa fie El!