GANDURI BUNE, GANDURI RELE


Din taina Scripturii lumină primesc,
A minţii gândire să pot să-mi sfinţesc.
Când adâncul inimii îmi cercetez,
Văd limpede, grabnic mă debarasez...

De gânduri rele, mai alunecoase,
Pitite... între gânduri evlavioase.
Sorb acele gânduri... puse de Isus,
Ce-nalţă gândirea spre mersul în sus.

Pun frâu gândurilor rele, le-nfrânez,
Pe-a gândurilor bune drum, avansez.
Fac loc gândurilor bune, în mintea mea,
Să izvorească... doar... bunătăţi din ea.

Să prindă în inimă, Cuvântul, rădăcini,
Să nu găsească loc, gândul cu spini.
Supun mintea... curăţirii... în Cuvânt,
Spre înălţimi celeste... să iau avânt.

Gândurile mândriei... să dispară,
Doar gând de primăvară, să răsară.
Curgă izvorul... gândurilor bune...
Să spele mintea de gânduri nebune.

Gândul judecăţii... loc nu-şi găsească
În mintea mea... îndurarea să crească.
Gândurile milei... răbdării... blândeţii...
Unite... cu chibzuiala dreptăţii.

Soarbă deplin... înţelepciunea de sus,
Din lumina... revărsată... de Isus.
Gândul răzbunării... să piară iute,
Gândul iertării... îl strâng, să m-ajute.

Oricâte lovituri mă vor străpunge...
Şi-n suferinţă, oricât de mult voi plânge,
Oricâte lacrimi... îmi vor arde ochii,
De Domnul... tot mai mult, am să m-apropii.

Ca o mlădiţă... pe tulpină divină,
Având Cuvântul Sfânt... rădăcină.
Să mă-nvăluie... toată... în lumină...
Să trăim... în armonie deplină.
Amin!