De nu primești nimic străin
în duhul tău și-n minte,
lumina gândului senin
îți va luci-n cuvinte.

De nu-ți pătezi cu nici un rău
a cugetului unde,
tot mai adânc lăuntrul tău
sfințirea-l va pătrunde.

De nu-ți arunci nepăsător
clipita niciodată,
cu rod etern strălucitor
duci viața ta-ncărcată.

De nu-ți lași frații-ndurerați
să plece sau s-aștepte,
mereu mai drept ai să străbați
cărările-nțelepte.

De nu-ți lași duhul ispitit
să cadă-n neascultare,
în chip curat și liniștit
te-mbraci spre sărbătoare.

De nu te-abați din legământ,
ci-l ții în gând și-n faptă,
nu știe minte și cuvânt
ce slavă te așteaptă.