„Să nu ai alţi dumnezei afară de mine.”
(Exod, 20:2)


Închinarea cea senină
Învaţă-mă, Doamne, de vrei
Azi când lumea este plină
De idoli şi dumnezei.

Azi oamenii strigă întruna
Şi în piept se bat
„Ce greşeli? – nu am nici una.”
„Ce iertare? Ce păcat?”

Unii lipsiţi de iubire
Se declară ai Tăi duşmani
„De ne trebuie mântuire?
O vom cumpăra pe bani!”

Unii sunt lipsiţi cu totul
Doamne de Sfântul Tău Har
Şi se-nchină întru totul
Doar propriului lor buzunar.

Egoismul şi mândria
Îi înalţă ca pe-un nor.
Aurul şi bogăţia
Sunt azi dumnezeul lor.

Unii se încred în astre,
Horoscoape, vrăjitoare…
Alţii cu vorbe măiastre
Conduc lumea spre pierzare.

Unii Doamne, plâng la ziduri
Cu capul în ele se bat,
Feţe rupte, triste riduri
Doar în zile de Shabat.

Alţii nu-şi iubesc vrăjmaşul.
Şi-o credinţă şchioapă-n dar
Îţi aduc, pângărind lăcaşul
Şi preasfântul Tău altar.

Unii, Doamne, n-am cuvinte
Prostia să le-o descriu
Se închină la sfinţi şi sfinte
Nu Hristosului Cel Viu.

Alţii idolu-şi agaţă
Pe un stâlp sau într-un pom,
Alţii pur şi simplu-n viaţă
Îşi găsesc idol în om.

Unii şi-aus la răscruce
Tot rugându-se de zor
Un fier răstignit pe-o cruce
E al lor mântuitor.

Alţii-n Vinerea Cea Mare
An de an Te răstignesc.
Ce puţini sunt acei care
Sincer, Doamne, Te iubesc!.

Eu mă regăsesc pe mine
În fiecare dintre ei,
Căci mâinile îmi sunt pline
De idoli şi dumnezei.

Vai, mi-s mâinile murdare,
Abia acum am observat,
Unde să vă ascund oare
Mâini pătate de păcat?

Ca să am eu mâini curate
De blestem şi de păcat,
Le-aş spăla în mii de ape,
Nu în una ca Pilat.

Doamne, de ce mă cutremuri
Şi prin suflet îmi trec fiori
Să mă duc ca şi pe vremuri
Să mă scald de şapte ori?…

Şi-mi va fi spălat păcatul
În cel mare râu Iordan,
Cum a fost spălat de lepră
Comandantul sirian?

În ce să le mai spăl eu oare
În aghiasmă-n, busuioc?
Îmi sunt mâinile pătate
De le-aş trece şi prin foc.

Oare nimeni în lumea asta toată,
De păcate, Doamne, grele
Nu va putea niciodată
Mâinile să mi le spele?

Îmi răspunse, Domnu\' Înaltul:
„Nu în Iordan din Israel
Vei putea să-ţi speli păcatul
Ci în sângele de Miel.

Acel sânge scurs din mine
De pe frunte-mi şi din mână
A curs atunci şi pentru tine
Pe Golgota în ţărână.

Uită-te la toţi creştinii,
Sunt curaţi, neîntinaţi.
Sunt mai albi precum sunt crinii
Cu sânge de-al meu, nu sunt pătaţi.”

Doamne-n Tine e dreptate
Numai în Tine, Doamne, sper
Ţine-mi mâinile curate
Într-o rugă către cer.