Tu-mi înlături îndoiala
Inimii ne-ncrezătoare
Când mă-nfrânge grea ispita
Și de vina mea mă doare.

Când furtuni învolburate
Îmi întunecă privirea,
Un cuvânt al Tău îmi poate
Lumina nemărginirea.

Când de seceta se uscă
Tot hotarul meu în jale,
Într-o clipă mi-l învie
Revărsarea milei Tale.

Tu-mi ești nehotar iubirii,
Neclintire-ncredințării,
Adâncime-nțelepciunii
Și răsplată ascultării.

Temelia vieții mele,
Inimii comoara toată -
Tot ce nalț și ce dărâm
E spre slava Ta curată.

Cât ar curge râu de lacrimi
De cântări și rugăciune
Sute de vieți, Isuse,
Tot n-aș mai sfârși a-Ți spune.