Venim in Casa Domnului si-ar trebui macar
Sa stim ca prin Isus avem un mare dar,
Sa pretuim al Lui sange si al Lui mare Har
Cu lacrimi de cainta sa Il rugam iar :
Primeste-ne la Tine si Iarta-ne din nou
Ca ne-am pierdut sufletul in al nostru embargou,
Venim din nou la Tine s-aprindem acel jar
Ce ni L-ai dat demult ca cel mai mare dar.
Intinde-ti bratul tau puternic peste noi macar
S-avem din nou speranta ca nu te pierdem iar.
Da, suntem mandri si nu stim sa iertam
Da, stim prea bine de pacatul ce-l purtam.
'Naintea Ta venim de jugu' ce ne apasa
Dar sa iertam pe frate inima nu ne lasa.
Cum poti atunci sa 'nalti tu glasul tau
Si sa ceri iertare la Domnnul Dumnezeu?
Macar de-ai fi ascultat de glasul Meu
Macar ca te-am numit copil de Dumnezeu!
Macar atat nu poti Mie sa-mi dai?
O zi de post, o rugaciune n-ai?
Ce poti sa-Mi dai tu Mie macar,
Afara de lacrimi si plansul Meu amar?
O, suflet ratacit, ridica-ti privirea macar
Tu- Tot ceri de Mine- de asta ai habar!
Ratacind pe cai gresite al Meu copil hoinar
Tu te-norci la Mine cand necazul vine iar!
Si ieri si azi si maine, ramaneti tradatori,
Mereu acelasi zambet fals-de sine iubitori!
Cu inima-npietrita si sufletul strivit
Tu nici nu iti dai seama, demult Te-am osandit!
Macar C-am plans destul Eu pentru tine
Tu n-ai nimic macar doar pentru Mine?!
Mai bine ne rugam pentru a noastra neprihanire
Si-n juru' nostru s-avem numai iubire!
Din suflete sa iasa raze de lumina
S-avem inimi cuprinse de pacea Lui divina!
Sa stam in rugaciune cu-al Nostru Dumnezeu
Si vom avea biruinta cu El mereu, mereu.
Asa ca, sora, frate, adu-ti aminte iar
De-acestui cuvant tais..macar..macar..macar!!
Ascultam o predica a unui frate pastor, nu dau numele, si am avut inspiratie de La bunul Dumnezeu sa scriu o poezie, imi doream sa scriu poezii si asta e prima dintr-o lunga serie de poezii( sper ) pe care le voi inchina Domnului! Slavit sa fie Domnul! ALELUIA!!