CE AŞTEAPTĂ DUMNEZEU DE LA NOI?

Ce-aşteaptă sfântul Tată de la noi?:
Mai mult respect, mai multă închinare.
Suntem de multe ori, în suflet, goi
Fiind învăluiţi în neagra-nceţoşare...

Aşteaptă de la noi mai multă hărnicie
În lucrul sfânt, pe-ntinsul Lui ogor
Să facem slujba cu curaj şi vrednicie,
Să mergem des la apa eternului izvor.

El vrea să stăm pe Stânca nemişcată
S-avem stabilitate în lumea de pribegi
În luptele vieţii s-avem armura toată,
Să fim buni luptători şi ne-ntrecuţi strategi,

Să fim curaţi în gând şi în purtare
Să răspândim în jur aroma vieţii noi
Nicicând să nu fim prinşi de nepăsare
În lumea de dureri, ispite şi nevoi.

Suntem, adeseori, învăluiţi în teamă
Şi-am vrea să ştim ce rele vor mai fi
Şi-atunci ne întristăm şi nu luăm în seamă
C-al lumii Creator păzeşte pe-ai Săi fii...

Dar El ne vrea încrezători în braţul
Care ne-a scos de-atâtea ori din foc,
Ne-a mângâiat, ne-a dezlegat din laţul
Ce ne ţinea captivi în starea cea de şoc...

Ne cere ascultare de legile divine
Nu doar formalitate în slujba ce o dăm
Să dăm la semeni tot ce se cuvine,
Când vin necazuri să nu ne tulburăm,

Să nu cârtim cînd vine încercarea
Ştiind că ea creează-n noi tării
Să nu slăbească-n noi încredinţarea
Nici idealul viu al sfintei datorii...

Aşa ne vrea Cel ce-a creat natura:
Să fim deschişi la stările cereşti
Să nu uităm, nicicând, ce dă Scriptura
Şi nici ce pot să dea pornirile lumeşti.

De împlinim în fiecare zi cerinţa
De-a fi ce fost-am plămădiţi să fim
Putea-vom ţine vie străduinţa
Spre ţinta nemuririi, întruna, să suim.

gc/13 Mai, 2009