Banutul pierdut in Casa



E duminica si mobilul sun-a desteptare
Dar te-ntorci pe-o parte sa mai dormi un pic,
Si-asa, nu te grabesti s-ajungi la adunare
Ca doar, nou sub Soare nu-i nimic !


Iar cand dai sa te ridici din asternut,
Te-ntrebi:”Sa merg sau nu? Oare ce sa fac?
Acasa, nu prea am nimica de facut…
Dar nici nu stiu cu ce sa ma imbrac!”


Intr-un final, alegi cu tact din garderoba
Ceva frumos, sa se-asorteze la costum
Si-abia cand oglinda te aproba…
Pornesti increzator la drum !


Intri la jumate si te-asezi strategic in adunare,
De preferat ar fi cat mai in spate,
Sa ai o privire de ansamblu cat mai mare,
Si sa nu fi deranjat, daca se poate !


Observi ca, ceasul rugaciunii-i pe sfarsit
Iar tu te uiti la cei ce se roaga cu suspin,
Nu te rogi, dar te feliciti c-ai venit…
Si cand ruga se incheie, spui si tu Amin !


La predica, repede te mai plictisesti
De aceea, scoti mobilul sa-l mai butonezi
Ca altfel trece timpul si nici nu atipesti,
Dar tu ramai crestin, desi ti-e greu sa crezi !


La final, sari peste rugaciunea de multumire
Si printre primii dai buzna repede afara,
Ca sa ai timp sa pui la cale cu fratii o iesire,
Ca doar e cer senin si primavara !


De multa vreme singur te-amagesti
Fugind de Domnu-n adunare,
N-ai vrea azi sa te opresti,
Din felul tau desert de alergare ?


De nu esti nascut din nou dupa Scriptura,
Degeaba faci parte dintr-o familie crestina,
Asta nu te poate mantui, te rog iesi de dupa zgura
Si lasa-te gasit, sa ai parte si tu de lumina !


~Amin~