Scrisoare către Timotei

Către copilul meu iubit, har, pace şi-ndurare,
De la al nostru Dumnezeu, Părinte bun şi mare,
De la Isus al nostru Domn, a noastră izbăvire,
Ce-n jertfa Lui ne-a dăruit măreaţa-I mântuire.

Eu, Pavel cel întemniţat îţi scriu ca şi un tată,
Căci a mea clipă de plecare e-aşa apropiată.
Îţi scriu cu lacrimi mari în ochi de drag şi de durere,
Un sfânt mesaj ce l-am primit să-ţi las ca moştenire.

Îţi scriu acestea fiul meu căci îmi aduc aminte
De-a ta credinţă ce-ai primit, de-ale tale lacrimi sfinte,
De râvna pentru Dumnezeu, de zelul în lucrare,
De-a ta predare pe deplin slujind în ascultare.

Îţi scriu iubite Timotei aceste-ndemnuri sfinte
Nădăjduind că în curând, eu voi veni la tine,
Dar dacă eu voi zăbovi în câmpul de lucrare,
Să ştii cum trebuie să te porţi în Casa Lui cea mare.

Porunca ce ţi-o dau acum: Să lupţi lupta cea bună,
Păstrându-ţi cugetul curat, credinţa cea străbună,
Pe care unii le-au pierdut şi au căzut din slavă,
Ca Alexandru, Imeneu şi alţii ce-i urmară...

Fii pildă pentru credincioşi şi-n vorbe, şi-n purtare,
Cu tinereţea ta să fii îndemn pentru oricare.
Ia seama bine cum înveţi, cum dai învăţătură,
Să nu te-abaţi de la Adevăr cum scris e în Scriptură.

Nu fii nepăsător nicicând de ce este în tine,
De darul care ţi-a fost dat prin proorocii divine.
Înflăcărează acest dar fără să ai vre-o teamă,
Mărturisindu-L pe Isus, pe oameni îi îndeamnă,

La rugăciune şi cuvânt, la o credinţă vie,
Să nu se ţină de poveşti, de basme din vechime,
De vorbării fără de rost, de certuri de cuvinte,
Ciocniri de vorbe, clevetiri, ca cei stricaţi la minte.

Fereşte-te de-aceştia toţi, şi de-ntrebări nebune,
De basmele lor evreieşti, de basmele din lume,
Fereşte-te de bogăţii, de bani şi de ‘nălţare,
Căci mulţi iubindu-le-au ajuns în laţ şi în pierzare.

Fereşte-te şi fugi mereu de pofta tinereţii,
Caci toate sunt deşertăciuni, plăcerile vieţii.
Ca om în slujba Celui Sfânt, tu, caută credinţa,
Unirea, dragostea s-o ai, blândeţea, umilinţa.

Să fii în stare să-i înveţi pe toţi cu-ngăduinţă
Să se despartă de păcat venind la pocăinţă.
C-acel ce azi se curăţeşte de hainele murdare,
Va fi un vas folositor sfinţit pentru lucrare.

Învaţă tineri şi bătrâni, bărbaţi, femei pe-oricare
Ca să se poarte cuviincios şi-acas' şi la adunare,
Că vreau să fie un model femeile creştine
Nu cu podoabe, nici cu lux, nici haine ca în lume,

Ci-n fapte bune vieţuind să-nveţe în tăcere,
Bărbaţilor supuse fiind, cum scris e chiar şi-n lege.
Să nască şi să crească fii, să aibe mântuire,
Să trăiască-n dragoste, smerenie, sfinţire.

Pe cel batrân să-l sfătuieşti privindu-l ca pe-un tată,
Pe tineri ca pe nişte fraţi, pe vârstnică, ca mamă.
Pe cei ce bine cârmuiesc, bătrâni din adunare,
Cu cinste fie-nvredniciţi în slujbă şi-n lucrare.

Te rog fierbinte să păzeşti aceste-ndemnuri sfinte,
Fără să fii părtinitor cu nici un gând ‘nainte,
Iar mâinile să nu le pui în grabă pe oricare,
Părtaş să nu te faci cu ei păcatelor murdare.

Că spune Duhul lămurit că-n vremile din urmă
Veni-va lepădarea grea a multora din turmă.
Căci vremurile grele-or fi, mai grele ca oricare,
Când oamenii prin adunări vor sta în nepăsare.

Deşertăciunea-cestui veac pe mulţi îi va răpune
Pe Dima mulţi îl vor urma din dragoste de lume,
Şi-or părăsi pe Dumnezeu şi dreptul de-nfiere
Ca şi Esau pentru un blid de ciorbă şi plăcere.

Iubirea lor va fi mai mult pentru un ban şi-o plată
Făcând din lucrul sfânt comerţ mai mult ca niciodată.
Având o formă doar de crez născuţi în piei de oaie
Atâţia lupi şi vânzători vor nimici în voie.

Lucrarea Duhului cel Sfânt va fi dispreţuită
Căci oamenii n-or suferi prezenţa Lui slăvită,
Ci vor dori istorisiri şi povestiri deşarte,
Orchestre, teatre, forme reci vor fi aplaudate;

Urechea de la adevăr atunci îşi vor întoarce
Şi îşi vor da învăţători cum firii lor le place.
Căci nu vor mai putea răbda învăţătura bună,
Iar adevărul sfânt, curat îl vor schimba-n minciună.

Dar tu, copilul meu iubit, mi-ai urmărit credinţa,
Şi mi-ai văzut purtarea, răbdarea, suferinţa,
Mă ştii cum m-am luptat mereu prin orice prigonire
S-arăt la toţi întregul plan divin de mântuire.

Din toate însă Dumnezeu m-a izbăvit ci bine,
Cu fiarele când m-am luptat Domnul a fost cu mine.
Rămâi şi tu la ce-ai primit, urmează-mă în toate
Fii credincios în orice loc slujindu-I pân’ la moarte.

La mine caută să vii degrab’ făr’ zăbovire,
Căci numai Luca mi-a rămas tovarăş în slujire.
Adu-mi mantaua de la Carp şi cărţile de piele
În care eu de-atâtea ori aflat-am mângâiere.

Căci însuflat de Dumnezeu e scrisul din Scriptură,
Să dea înţelepciunea Sa şi-adânca-nvăţătură.
Eu gata sunt să fiu turnat ca jertfa cea de seară
Căci alergarea mi-am sfârşit prin lupta grea şi-amară.

Cununa mă aşteaptă-acum căci am păzit credinţa,
Să fiu lui Dumnezeu plăcut mi-am dat toată silinţa.
Şi-acum sfârşesc acest răvaş şi-aceste-ndemnuri sfinte
Te rog să cauţi ca să vii cât mai curând la mine.

Toţi fraţii îţi trimit de-aici în Domnul sănătate,
Harul să fie cu voi toţi, cu Domnul s-aveţi parte.