Există o mare de mulţi ne-aflată,
Pe hartă nescrisă şi-atât de adâncă-i
Că nimeni în adânc n-a ajuns vreodată.
Şi tot ce în marea aceasta se-aruncă,
Uitat e ca-n noapte pierdutele astre.
E marea uitării păcatelor noastre.

Există un şipot de mult din vechime,
Acela despre care profeţii în Carte,
Arată că spală păcate şi crime
Şi oricine poate să scape de moarte,
De-i află în viaţă la vremea sa rostul.
E preascumpul sânge al Domnului nostru.

Există o slujbă a cărei valoare
N-are în lume cântar pe măsură,
Că nu-i bucurie mai mare sub soare
Decât a celor ce harul aruncă,
De-a şterge trecutul în mila augustă.
E slujba umblării pe calea îngustă.

Există o ţară în care-s promise
Tuturor celor ce de bună voie au luat jugul,
Să-şi vadă-mplinirea oricâtelor vise.
Şi chiar fericirii să-i afle belşugul.
E Ţara unde Isus e faur, e Ierusalimul de aur.

Există de-asemeni, vai, încă există,
O neagră şi cruntă osândă.
O soartă cum nu e sub ceruri mai tristă,
Un duşman ce şade cu ură la pândă,
În lanuri de grâu să-şi pună răsadul.
Există deasemeni Satana şi Iadul.

Există în fine şi-i dat tuturora
Prilej să audă chemarea fierbinte.
Acum, pentru tine e ceasul, e ora,
S-alegi pe ce cale vei merge ‘nainte.
În eternitate te duc amândouă.
Rămâi pe cea veche sau vii pe cea nouă?

O, suflete, care ştii toate acestea,
Şi n-ai pornit încă pe calea-mpăcării,
Trezeşte-te astăzi cât ziuă mai este,
Ascultă solia şi scutură somnul
De vrei veşnicia alături de Domnul.