BINECUVANTAT FIE DOMNUL


Aş vrea... dar n-am putere,
Să spăl vina mea... de tot.
Că-i slabă a mea vrere,
Încerc şi văd... că nu pot.

Binecuvântat fie Domnul!
Căci El... mă curăţeşte.
Mă spală-n sânge cu totul,
Pentru cer mă pregăteşte.

Aş face gura mea mută,
Flecăreala s-o sugrum.
De slavă să fie umplută,
Domnului să o supun.

Binecuvântat fie Domnul!
C-a pus în ea cântarea.
Şi pe buze să curgă versul,
Mi-a sfințit umblarea.

Aş privi numai spre cer,
Dar ispita mă încearcă.
Şi-mi plec ochii la mister. .
Şi dau de piatră seacă.

Binecuvântat fie Domnul!
Că m-a urcat pe stâncă.
Să privesc nemărginitul,
Spre stele cum mă urcă.

Știe Domnul, cât aş vrea...
În piept inima să bată...
În ritm... cu iubirea Sa,
De dor înflăcărată.

Binecuvântat fie Domnul!
C-a pus dor aprins în ea.
Şi pe-al vieţii mele dorul,
Bate... bucuria-n ea.

Vreau Domnului să le supun,
Toate gândurile mele.
Dorurile să i le spun,
Să mă scape de sunt rele.

Binecuvântat fie Domnul!
Că-mi face gândul curat.
Din ochi alungă somnul,
Slăvit fie al meu Împărat!

Dacă Domnul nu ar fi,
Viaţa mea ar fi doar chin.
Oasele mi-ar putrezi...
Şi-aş trăi doar în suspin.

Binecuvântat fie Domnul!
Că de mine s-andurat.
Că m-a-învăţat ascultatul,
Să am sufletul curat.

Binecuvântat fie Domnul!
C-a pus în inimă credinţa.
Slăvit fie Salvatorul!
Că-mi luminează fiinţa.

Binecuvântat fie Domnul!
Că n-am rămas o ruină.
Ci El... veşnic iubitorul,
M-a iertat de orice vină.

Binecuvântat fie Domnul!
Căci... zi de zi... mă sfinţeşte.
Mă spală-n sânge cu totul,
Pentru cer mă pregăteşte.

Amin!