SI DE-AS PUTEA


Şi de-aş putea întoarce firul timpului-napoi,
Aş alege tot drumul vremurilor de apoi.
Clipele le-aș încununa cu iubirea Lui Isus,
Aş privi neîncetat spre Cetatea cea de sus.

Smerită cu un zâmbet de copil fericit,
Cu răbdare aş strânge în vas neprețuit,
Al lacrimilor mărgăritare din rugăciune.
Cu dragoste divină aş culege fapte bune.

Dorul miresei după Mire, ar fi necontenit,
Purtând veşmântul, ce-n sânge a fost albit.
În jertfă aş găsi contopită eternitatea,
Aş alerga la Domnul, unde-i dreptatea.

Neprihănirea ar locui veşnic în pieptul meu,
Inima mea ar bate în ritmul iubirii mereu.
Mulțumirile ar înflori în petale de crini,
Scăldate de al dragostei fascicol de lumini.

Dar n-aş mai face răul, pe care l-am făcut,
N-aş mai vorbi nimic în vremuri de tăcut.
N-aş înceta, de îndurarea Lui să vorbesc,
Cu inima şi cugetul meu, să-L Slăvesc.

N-aş alerga spre acele amăgitoare drumuri,
Aş fi mai atentă la slovele din Scripturi.
Aş asculta în totul totului tot Cuvântul Sfânt,
Şi-aş păstra cu sfinţenie Sfântul legământ.

Aş sta l-adăpost sub aripile Domnului,
Ferită-n orice vreme, de furia răului.
Ochii ar fi ţintă spre Cetatea Cea de Sus,
Aş sta neclintită în braţele Lui Isus.

Cu trăire curată-n lumina, venită de sus,
În legământul al cărui mijlocitor e Isus,
Aş prețui mai mult iubirea cea minunată,
În care mântuirea mi-a fost, fără merit dată.

Pe genunchi la altarul de rugăciune,
De când răsare soarele şi pân-apune.
Păstrez în inimă adevărul luminii divine,
Ce-mi vorbește de Mirele... care vine...

Pe norul de slavă, să mă ducă Acasă,
Îmbrăcată în haina albă de mireasă.
Plină de făgăduințe şi pace lăuntrică,
Nădejdea şi credinţa e tot mai puternică.
Amin!