Flutură steagul credinței!
Aș vrea să ies din cursa-n care-s prinsă
Și nu știu cum să fac, dar m- am rugat!
Și-a mea Lumină, care stă aprinsă,
Îmi va lumina cărarea, ne-ncetat!
Și chiar de nu cunosc acuma voia-I sfântă
Și nu știu cum din cursă am să scap,
A mea gândire nu se mai frământă,
Ci am să flutur al credinței steag!
Nu am să spun, că sunt învinsă-n luptă,
N-am să cedez, crezând, că voi da greș!
N-am să mă port ca o fugară-nfrântă...
N-am să cedez, crezând, că voi da greș!
Amin!
Ana Mihăiță
De câte ori nu ne-am simțit închiși, prinși ca într-o cursă, fără să vedem soluția? Dar, ori de câte ori am ales să „credem” și să declarăm că,"Dumnezeu ne va scăpa și de această dată, mințile noastre nu s- au mai frământat și am putut, chiar dacă nu știam care va fi modul în care Dumnezeu ne va scăpa, să ne purtăm ca niște biruitori, fără să cedăm presiunilor diavolului și să dăm slavă lui Dumnezeu pentru că El va fi de fiecare dată cu noi în strâmtorare, ca să ne scape .(Ps. 91)