Sunt in lume si treburile merg cam prost
Privesc in jur si vad ca n-are nici un rost
Sistemul lumii e tare depravat
Multimii ce merg pe-un drum intunecat
Ici colo pare sa rasara o lumina
Venita poate chiar din patria Divina
Ce-aduce-n suflet pace si speranta
Si-ineaca amara,cruda aroganta
Putin sau tot mai rar vezi bucuria
Ce-aduce zambetul frumos si energia
Ce te trimite dincolo de a ta stare
Spre-o raza de iubire-n-departare
Ca niste cai salbatici in goana lor nebuna
Alearga aceasta lume,uitand de partea buna
Pe care Inteleptii Cerului ne-o spune
Ca fara de Hristos,e doar desertaciune
Ca omul fara minte ma las cuprins de valuri
Si sting a mea speranta,uitand de-al meu Tezaur
Ce poarta Universul pe bratul Sau puternic
Si ma pastreaza-n viata prin Fiul Sau Cucernic
O,De-ai cunoaste taina pastrata in lumina
Ce ar putea atunci legat sa te mai tina?
Pamantul cu-a sa glorie si-ar pierde stralucirea
Si va Domni pe veci,Acel ce e IUBIREA
Cu-adevarat aceasta-mi este fericirea
Sa simt cum al meu suflet capata nemurirea
Sa vad cu ochi de carne a Cerului Marire
Si Tronul de-ndurare cuprins de-a Sa iubire
Trezeste-te tarana ! cazi in genunchi si-asculta
Asa vorbeste Domnul: Nu este vreme multa
Peste intreaga lume va fi o incercare
Si doar cel ce asculta ramane in picioare.
Amin
Aceasta poezie a fost scrisa anul acesta.In timp ce inima se indrepta usor spre gloria lumii, Dumnezeu a ingaduit un esec pe plan profesional ca sa ma trezeasca si sa-mi dau seama ca daca nu Il am pe EL,NU AM NIMIC...Domnul Isus a spus: Cine nu strange cu Mine,risipeste.