Ma aflu-n mijlocul multimii
In locul unde nu cresc flori.
Si cat de greu gasesc strainii,
Ce pe pamant sunt calatori.

Mi-e dor sa-i vad pe-aceea care
Au renuntat la viata lor,
Si-au fost mereu in cautare
Pe drumul suferintelor.

Mi-e dor s-aud credinta vie
Rostita prin cuvantul lor...
"DESPRINDE-TE DE ORICE GLIE,
CACI OMULE,ESTI TRECATOR."

O,ce curaj aveau acestia,
Ce-au pribegit pe-un drum pustiu
Ducand in inima lor vestea,
Ca Imparatul este VIU !

Au fost batuti,loviti cu pietre,
Taiati in doua,chinuiti,
Prin munti,prin crapaturi,prin pesteri,
Lipsiti de toate,prigoniti.

Dar n-au cedat,au mers n-ainte
Purtand in piept un singur dor,
Prin traiul lor sa-L reprezinte,
Pe Tatal Atot-Creator.

Acum te-ntreb iubite suflet,
Ce astazi te numesti "crestin"
Ai demonstrat prin al tau umblet,
Ca esti pe-acest pamant strain?

S-au te-ai ascuns in dogme false,
In culte si-n teologii,
Ce n-au facut decat sa stinga,
Focul aprin din vesnicii?

Cum crezi ca vei scapa crestine?
Ce astazi stai nepasator,
Si nu vrei sa renunti la tine,
Sa fi strain si calator.

Azi iti vorbeste Domnul Slavei,
Sa te opresti din calea ta,
Si sa croiesti o cale dreapta,
Spre Crucea de la Golgota.

Amin!