De ce ascunzi azi adevarul
Ce poate lumina in noapte?
De ce nu raspandesti misterul,
La cei ce zac morti in pacate?
De ce ascunzi printre doctrine,
Cuvantul ce aduce viata?
De ce vrei sa te-nalti pe tine,
Om mandru,plin de aroganta?
De ce ascunzi iubirea sfanta,
In codul bunelor maniere?
Cand oamenii se tot framanta,
Daca exista inviere?
De ce ascunzi tu Evanghelia,
Ce-are putere sa trezeasca?
De ce iubesti filosofia,
Ce maine o sa putrezeasca?
De ce complici tu azi lucrarea,
Ce-a implinit-o Domnul Sfant?
De ce inca-ti indrepti privirea,
Si al tau suflet spre pamant?
Raspunde omule de-ndata,
Ca Cel Prea-Nalt intreaba-acum
"Nu vrei sa te opresti odata,
'Nainte de-a fi totul scrum?
Nu e Cuvantul Meu ca focul,
Ce arde orisice pacat?
Nu pot Eu oare sa fac totul,
Sau ai uitat cin' te-a creat?
Nu te mai bizui pe tine,
Nici pe multimea carelor.
Increde-te cu totu-n Mine,
Caci EU sunt Domnul Ostirilor.
Amin!
Nimeni sa nu se insele: Daca cineva dintre voi se crede intelept in felul veacului acestuia,sa se faca nebun ca sa ajunga intelept. Caci intelepciunea lumii acesteia este o nebunie inaintea lui Dumnezeu.De aceea este scris: El prinde pe cei intelepti in viclenia lor. Si iarasi: Domnul cunoaste gandurile celor intelepti,stie ca sunt desarte." ( 1 Corinteni 3:18,19,20)