UNUL LANGA ALTUL
Mergem împreună,
Pe vreme rea, vreme bună.
Unul lângă altul.
Eu cu Împăratul.
Urmărind firul vieţii,
În răcoarea dimineţii,
Văd două urme de paşi...
Pe-al vieţii drum, rămaşi.
Privesc în urmă,
Să desluşesc fiecare urmă.
O urmă mai mică, alta uşoară,
Pe drumul lung, ce ochi-mi măsoară.
După o vreme o urmă lăsată,
Mai adâncă... mai apăsată...
Mă-ntreb: Ce s-a întâmplat?
M-a părăsit al meu Împărat?
Şi-mi fac un calcul,
Crezând că e al meu pasul.
Am mers o vreme, împreună,
Era soare, era vreme bună.
Apoi au venit norii grămadă.
Au şters urma, să nu se vadă?
Sau am mers singură eu?
M-a părăsit Domnul meu?
Nu, aşa ceva nu se poate,
El stă mereu aproape.
Când îmi era mai greu,
M-a sprijinit tot mereu.
Şi acum unde-s paşii Lui?
De ce nu văd urmele Lui?
A... ! Sunt pe braţe purtată,
De aceea... e o singură urmă lăsată.
Sunt urmele pașilor Lui,
Slăvit să fie Numele Domnului.
Amin!