CERUL albastru

Dintre mii de lucruri, care se succed,
Unu-i mai aproape si de el ma leg.
Unul e lucrare, altul fantezie,
Dar stiu ca e unul, care-mi place mie.

Dintre tot ce astazi omul isi inalta,
Si din tot ce face, se darama o data.
Nimic nu e vesnic, fara incetare,
Dar unul se tine- este bolta mare.

De vezi multe-n jur,ce nu se mai gata,
Care te uimesc si care se- arata,
Ele nu stau vesnic orisicat se pare,
Totul cade-n zare, numai ceva tine,
Numai ceva este si apoi ramane ca si o poveste.

Deci acuma haide, sa il urmarim,
Cerul e cuvantul care il privim.
Construit de veacuri si milenii-n lume,
El nu se arata, tulburat de nimeni.

Nu e doar de forma, este fascinant,
Si ascunde iata usa spre neant.
Cerul de-l cuprinde ochii tai in strada
Face adevarul sa il zici degraba.

Si el te uimeste cu tacerea lui,
Un insotitor tainic ce nu-l spui.
Si de el te bati, cand nu esti statornic,
Cerul este locul, ce-l privesti tu dornic.

Ascunde tacerea care te urmeaza,
Cand ceva e iata, dincolo de faza.
Si in asteptare cercetand cuvantul
Domnul va apare strabatand prin dansul.

Cerul e cararea care se desface,
Unde duce drumul pana sus la cruce.
De sunt frunza care vantul o culege,
Si dusa de aripi, zbor dupa a sa lege.

Si spre cer intruna, daca as sui,
As ajunge unde, Dumnezeu ar fi.
Ca nimic nu-i vesnic si nu se mentine,
Dar totusi el cerul singur se sustine.

Isi schimba vesmintul si se intristeaza,
Iar in soare iata ochii-i lacrimeaza.
Cand ziceam sa vina, Cel ce este Domnul,
Iar de va apare, sus pe cer e semnul.

Si in vesnicie, care e problema,
Cerul n-a mai fi, sa tina dilema.
Ca se va recurge la al nostru Mire,
Ce-a promis va face, jos aici cand vine.

Si tot cerul fi-va ca sa Il primeasca,
Ca e destinat, cu slava cereasca.
Inspre tronul mare care e in fata
Vom inainta, multi acolo in viata.

Deci de ai stiinta ce va fi o data,
Te sileste azi la aceea rasplata.
Ca-n sunet de harfe, tu ii vei canta,
Domnul este tiinta, hotararea ta.

El iti va preface drumul lunecos,
Sa mearga spre ceruri, unde e Cristos.

AMIN