Pe ultimul drum


Azi, cand venit-am s-o conducem
Pe sora, pe ultimul drum,
As vrea aminte sa ne-aducem
Cum se ruga ea pan-acum.

Ii multumea lui Dumnezeu
Cel sfant si drept, ca o iubeste
Si chiar si-n boala ei, mereu
Recunostea c-o intareste.

Regrete-avea ca pe pamant
N-a biruit intotdeauna
Si n-a putut trai mai sfant
Atunci cand se-ntetea furtuna.

De-aceea nici nu inceta
Sa ceara Domnului iertare
Si langa El se bucura
Cand iarasi capata-ndurare.

Cand i-a fost greu, nu s-a sfiit
Sa spuna si in adunare,
Ci-n umilinta s-a smerit
Cerand credinta si mai mare.

Apoi, in fiecare zi
Cand ne strangeam cu toti la ruga,
Ea se ruga pentru copii
Ca Domnu,-n haru-i sa-i ajunga

Sa fie cu toti credinciosi,
Sa se intoarca la credinta,
Sa fie drepti si bucurosi
Ca Domnul le da biruinta.

Ea nu-i uita nici pe nepoti,
Ci-i amintea plangand, in ruga,
Sa fie mantuiti cu toti,
In mana-i, Dumnezeu sa-i stranga.

Acuma, insa, a plecat
La Domnul, la odihna-i lina.
Si chiar de-ati plans, v-ati intristat,
Atunci, cand Domnul o sa vina,

Daca veti fi toti credinciosi,
O s-o-ntalniti pe-a voastra mama.
In anii vostri cei frumosi
Slujiti-i Domnului cu teama.

Iar fratelui, care-a ramas
Fara tovarasa de-o viata,
Ii spunem: "Ea s-a dus acas',
Iar in cereasca dimineata,

Cand toti cei sfinti vor invia,
Cand Domnul nostru se va-ntoarce,
O va aduce si pe ea
Sa fiti pe veci, cu toti in pace".

Speranta asta sa va dea
La toti, o dulce mangaiere
Acum, la despartirea grea
S-aveti credinta si putere

Sa treceti peste orice-amar,
Sa biruiti orice durere,
Isus va dea iertare, har,
Speranta si multa putere.


1 iunie, 2009