Cuvânt Ocrotitor

Sub umbra scutului Tău bun
Ce el mereu m-adăposteşte
Şi-n mersul vieţii mă păzeşte,
Doamne, viaţa azi să-mi pun
E dorinţa-mi ce-n sus creşte!

Şi să mă prind, întotdeauna
Prin rugă de-al Tău ajutor
De bratu-Ţi sfânt şi salvator,
Ce el condus-u-ma, întruna
Pe-al vieţii drum, tot călător.

Mulţumesc, Isuse Doamne!
Căci ale vremii, intemperii
Ce prefac toate-n puzderii
N-au putut să mă răstoarne
In viscolele grele-ale iernii,

Şi pe cărarea ce-am pornit
De-am fost în griji şi-n durere
Eu mi-am găsit o mângâiere,
În Sfantul Tău Cuvânt rostit
Ce-n Duhul, mi-a dat putere.

Tu mi-ai fost pavăză şi scut!
Tu, mi-ai păzit cărarea mea!
Şi-atunci când umblam pe ea
Şi când puteri eu n-am avut
Să duc povara ce-a fost grea,

Mi-ai uşurat-o, în rugăciune
Ce Ţi-am spus-o cu ardoare
Nădăjduind în Jertfa-Ţi mare,
Din foc să ies, ca un tăciune
Sub grija Ta cea salvatoare!

Flavius Laurian Duverna
08 iunie 2009