TU VEGHEZI


Tu veghezi, Isus, la mine,
Zilnic Tu de grijă îmi porţi.
Braţul Tău tare mă ţine,
Mă fereşti de-a răului colţi.

Mă sprijini de-s în cădere,
Iar de-ajung în strâmtorare
Reverşi dulce mângâiere.
Şi-mi iei orice-ngrijorare.

Sunt nespus de fericită
Dimineaţa când mă scol.
Sunt de Tine însoţită,
Pe al cerului protocol.

Eşti Păstorul meu Cel Bun,
Ce mă duci la verzi păşuni.
Cu încredere pot s-o spun,
Asculţi a mele rugăciuni.

De-s prinsă de ţepii vieţii,
Tu-i îndepărtezi pe loc.
Risipeşti povara ceţii,
Să nu rătăcesc de loc.

Fortifici a mea credinţă,
Căci nicicând Tu nu mă laşi.
Vreau să-ţi dau recunoştinţă,
Că Tu, conduci, ai mei paşi.

Trimeţi îngerii de pază,
Să mă ferească de ce-i rău.
Să-mi ţină vegherea trează,
Cu ochii spre cer mereu.

Îmi pui înainte toate
Faptele desăvârşirii,
Ce-n inimă îmi socoate,
Complexitatea iubirii.

Nu stai de mine departe,
Sfarmi zidul ce l-am ridicat.
Aduci cerul mai aproape,
Să-mi faci sufletul curat.

Nimeni n-a iubit ca Tine,
Viaţa pentru min’ să-şi dea.
Să se-ngrijească de mine
Ca s-ajung cerească stea.

Să pună balsam pe rană,
Să vindece de boală rea.
Să-ntindă o blândă mână,
S-aline durerea grea.

Eşti singurul meu Salvator,
Ce pasul meu cercetează.
Ce torni din ceresc izvor,
Iubirea ce-nviorează.

Fără Tine-i iad şi prăpăd,
Nu-i pace, zile senine.
Şi n-aş ajunge să văd,
Mântuirea fără Tine.

Din iubire mi-ai dat viaţă,
Cu un gând de veşnicie
Şi aripi de cutezanţă,
Să zbor pe-a cerului glie.

Unde-s bucurii eterne
Şi luminează Dumnezeu.
De unde iubirea cerne,
Balsam sufletului meu.

Lavă din templul iubirii,
Ce curgi în inimă mereu.
Din vulcanul Dumnezeirii,
Dai vecie sufletului meu.

Amin!