Privind la umbra unor urme , ce mi-au strivit atata
Ma pierd in prabusirea , unor vise multe si ciudate
Si simt doar disperarea unei oboseli,din lumea cautata
Dar negasita, intreb secunda , de poate o alta lume sa-mi arate!


Intreb si vantul,care stie atat de multe langa mine
De poate gandul sa-mi indrepte spre taram de vis
Caci el detine un mister atunci cand pe furisuri vine
Si-mi spun :”este capabil sa-mi aduca aievea chiar un Paradis!”


Dar…..soapte nerostite se ivesc in zarea lina
Le-aud, nedeslusind de unde vin, prin cine
Tot mai aproape, patrund in viata mea de-amaruri plina
Si parca-si fac un loc ce nu mai pleaca, nu mai vine!


Aud acum….la usa inimii rostiri tot mai variate
Ce imi indreapta calea mintii inspre Cerul cel albastru
Dar…nu spre ce se vede, sau inspre partile-nstelate
Ci numai dincolo de tot ce este ‘nalt…maiastru….

Caci....nu timpul,si nici vantul nu raspund vreodata
La intrebarile ce nu mai pier din mine
Ci numai CEL ce le-a creeat , si tine lumea toata
Mai poate stramuta ceva, sa faca noul bine!


E EL!Acelasi care m-a gasit de-atatea ori pierduta!
E EL!Cel care-aduce atata stralucire cand se-arata!
E numai EL!Isus, ACELUI care viata data mie azi ii canta
E EL!si numai EL vreau sa-mi ramana-n inima-I predata!