FIECARE SA SE CERCETEZE PE SINE


Fiecare... să se cerceteze pe sine...
În Oglinda Scripturii, unde vezi bine.
Dacă cercetăm pe alţii şi nu pe noi,
Rămânem... în sufletele noastre goi.

Dacă nu vedem binele în al nost’ frate,
Suntem predispuși... la strâmbătate.
Să nu privim mai prejos semenii noştri,
Vrăjmașul... ni-i va arăta... ca pe nişte monștri.

Să n-așteptăm... mai mult decât noi dăm,
Să ne verificăm fiecare, cu credinţa cum stăm.
Dacă ne greșește fratele, grabnic să-l iertăm,
Cum de la Domnul... noi iertare aşteptăm.

Iar dacă a deviat din drumul pocăinței,
Să-i vorbim... cu blândeţea credinţei.
Să-l ajutăm... cu rugăciunea frățească,
Ca Domnul şi pe noi să ne trezească.

Fiecare are lupte... într-un fel sau altul.
Şi pe fiecare îl ajută... Cel Prea Înaltul.
Unu-i mai slab... altu-i mai puternic...
Şi fiecare... în măsura lui de vrednic.

Dar toţi... în aceeaşi jertfă suntem sfințiți...
Şi toţi... de aceeaşi iubire am fost înfrățiți.
Celui ce-a fost pus... să dea învăţătură...
Să nu-l judecăm... punându-i căluș în gură.

Cel ce-a fost pus... ca să ne cerceteze...
Ca să ne ţină-n veghere... sus pe metereze.
Să nu-l respingem... . cuprinși de răutate,
Căci judecata omului... nu are-n ea dreptate.

Cel ales după norme divine... să rânduiască...
Cu fermitate trebuie... să ne muștruluiască.
Cât trăim pe acest pământ... avem de învăţat...
Şi-n toate... luminează... Măritul Împărat.

Rugăciunea sfințirii... să fie al nostru motor,
Să nu dospească... în noi aluatul fariseilor...
Să nu fim infectați... de virus păgânist...
Şi molipsiți de răul... din valul modernist.

Mai presus de orice... o dragoste fierbinte,
Să stăruiască-n cuget... în inimă... şi-n minte.
Ca buni ispravnici ai harului divin... felurit...
După cum fiecare... de la Domnul a primit.
Amin!