M-asezi in palma Ta, de unde
Te pot privi cu adorare-n ochi.
Nu reusesc caci lacrime rotunde
aluneca pe-obrazu-mi cald, perechi.
Si ma ascund in ridul palmei
facut de-un cui roman ne'ndurator
si las sa curga peste semnul ranei
sirag de lacrimi si apoi, usor,
il sterg c-o sarutare sfanta
caci semnul ce il porti ma doare
de parca-i mazgalit cu pana rupta
in inima-mi umana, simtitoare.
Acum gesturile-mi sunt stangace
caci gandurile strans-au ca-ntr-un ghem
din care o idee se desface
dar nu-ndraznesc sa o rostesc... si gem...
Si tremur insa nu de friguri...
Suspin dar nu de a mea jale...
Tu insa-mi vezi adancile trairi
ca nu iti e ascuns nimic in cale.
Si peste mine, peste trupul frant,
lasi alinarea Ta odihnitoare,
iar peste ganduri scuturi alb vesmant
de flori, spre a mea incantare.
Si-s asezat in palma Ta, de unde
nu indraznesc in ochi sa Te privesc.
Fiinta mea sub degete se-ascunde
si radem de-acest joc copilaresc...
Galati, 15 iunie 2009