NOI ASTEPTAM



Noi aşteptăm a veşniciei dimineaţă,
Împlinită fiind lucrarea cea măreață,
A Tatălui slăvit, Lumină iubitoare,
Cea mai Înaltă-înțelepciune creatoare.

Noi aşteptăm noru-înconjurat de slavă,
Ridicat din aburii iubirii-încinse ca o lavă.
Pe care vine Mirele în toată strălucirea,
Să-şi ia Mireasa, ce i-a primit iubirea.

Noi aşteptăm sfârșitul încercărilor...
Şi revărsată plinătatea îndurărilor...
Rugile se-nalţă spre Cer arzătoare,
Să vină cât mai iute a nunţii sărbătoare.

Noi aşteptăm sfârşitul oricărui suspin,
Sfârşitul lacrimilor sărate de pelin.
Noi aşteptăm sfârşitul luptelor de-acum,
S-ajungem desăvârşiţi la sfârşit de drum.

Să ne bucurăm de minunatul plai ceresc,
Despărţiţi definitiv... de tot ce e lumesc.
Cu bucuria supremă ajunsă la final,
În cântarea de laudă, pe plai sideral.

Noi aşteptăm ziua de măreaţă fericire,
Când glasul blând şi duios al Mirelui...
Îşi va chema Mireasa... în nemurire,
La nunta minunată pe-ntinsul cerului.
Amin!